0025-ARTG

From Iosefina
Jump to: navigation, search

Categoriile Ichthus.png Modelului din Listă

Georgipedieni în formare

LERU-I LER

Articol de NIVEL 9


0043.JPEG


Străvechimea culturii Adevărului, direct întruchipată

În Ajun de Sărbătoare a Nașterii Domnului am și eu un dar stăruitor de făcut tuturor, chiar așa, "dans l'état", cu puțina mea minte și cu marea mea înclinare critică, poate încă doar în ciorne, dar mereu stăruitor în Duhul Adevărului.


A. Ce este "Leru-i Ler..."

"Leru-i Ler..." este într-adevăr cea mai cunoscută formulă tradițională, arhirăspândită (ubiquitară) și desigur definitorie în colindele din Aria Lingvistică Românească, o formulă arhaică strămoșească și propițiatorie, cel puțin la fel de cunoscută în preajma solstițiului de iarnă ca și "Aho Aho".

Ipoteza de lucru construită în postarea prolixă care e pretextul acesteia care urmează, și mai prolixă, este una curioasă, tezistă și reducționistă, deoarece o comprimă și o reduce la "Alilūia". Chiar dacă ar fi, prin reducere la absurd, așa, atunci cum ar fi cu "Aho Aho" ? Tot un "împrumut popular" din ebraică biblică ?

Acest împrumut este cu desăvârșire imposibil, iar a-l închipui în forma propusă este a declara imaginația autorului drept criteriu științific. De ce ar fi prelucrat folclorul românesc, reputat conservator și ancestral (poate chiar un folclor primordial în sensul pelasgologic - protosanskrit - cel dinainte de Babel, al lui Kurt Schildmann), un nume străin, ca "Avvo, Avvo", sau, de ce nu și "Iahvo, Iahvo" ?

Aberația aceasta ar fi doar propagandă sionistă și excepționalism iudaic. Să nu confundăm ideologia ("embedded" în "știința" iudaică, și în emanațiile ei educativ-subliminale, cu știința pre-sionistă :-)

Și "Iadeș" ar veni atunci din ce lemă, în sensul lui Julius Pokorny ? Din Hades ? Se observă până acum, chiar minimalist în sensul lui Occam, cel puțin faptul că nu putem trata etimologia lui "Leru-i Ler..." în mod diferit de cea, presupus nesincronă, a lui "Aho Aho".

Această derivare a lui "Leru-i Ler..." din "Alilūia" este pur și simplu imposibilă din cel puțin trei motive.

Vom arăta eventual și mai multe motive, dar procedând în mod sistematic, începând cu o critică de bază metodologică, să facem o introducere mai temeinică și mai euristică în această luminoasă temă.

Într-adevăr, privind aparența de argumente aduse în mod profuz, în postare, printr-o inundație de idei, constatăm în primul rànd că ele nu sunt, în termeni statistici, comparabile. Ele răsar aleator din mintea autorului, fără perspectiva care le-ar fi făcut cu adrvărat constructive.

Această jenantă perorație s-ar fi putut evita, împreună cu profuziunea pseudoargumentelor, printr-o "analiză de varianță" : întrebarea ce se cerea pusă este "sunt aceste argumente egale, comparabile, sau sunt oare posibile și alte interpretări, pe baza acelorași date fonetice și culturale ?"

Pseudoargumentele sunt prin definiție idei fără profunzime, scoase din contextul cultural inerent unor formule tradiționale. Ele sunt elementele disciplinei numită pseudoștiință. Într-adevăr, aceste pseudoargumente sunt și rămân pure speculații.

Ele sunt invocate în mod circular, "you see what you want to see", ceea ce se numește în știință "cherry picking".

Această "cherry picking" este culegerea anume, din mulțimea de soluții posibile, doar a acelora care verifică o ipoteză care este inventată.

Newton însuși ne-a avertizat contra acestei erori metodologice prin formula cunoscută  : "Hypotheses non fingo" (nu inventez ipoteze).

B. Ce nu este "Leru-i Ler..."

De ce nu se poate deriva "Leru-i Ler..." din "Alilūia" ?

Care sunt "cazurile" imposibilității ?

1. Cazul Logic : Formula "Leru-i Ler" precede creștinismul; 2. Cazul Fonetic : Rotacizarea lui "l" e imposibilă în istoria românească; 3. Cazul Teologic : De ce s-ar lua, pe bună dreptate, o formulă doxologică liturgică drept una folcloric transmisibilă ?

Iată aici explicate aceste imposibilități :

1 Formulele rituale au un conservatorism folcloric și o adâncime culturală maximă, aproape imposibil de sondat. Vom arăta mai jos un orizont posibil, lingvistic, la începutul mileniului patru î. Hr. Trebuie doar să ne referim la Pokorny, Schildmann, Vennemann, Merlini, Dumézil, Haarmann și Densușieni (Aron, Nicolae și Ovid) ca să înțelem nu doar implauzibilitatea ci de-a dreptul imposibilitatea ipotezei "Leru-i Ler" < "Alilūia".

2 Al. Rossetti ne-a avertizat contra grabei cu care s-a interpretat greșit rotacizarea lui "n" intervocalic. O excelentă explicație populară a greșelii este ușor de găsit prin Google, criteriul azi suprem (deși anume perfid cenzurat) al erudiției mașinale a epocii feisbuciste (dulciu.wordpress.com/rotacismul-o-teorie-controversata).

Ce alt exemplu de fonologie istorică ar avea autorul ipotezei "Leru-i Ler" < "Alilūia", sau ce alt caz cunoscut în care "l" intervocalic să devină "r" ? De ce nu ar deveni atunci, presupunând prin reducere la absurd că așa s-ar putea, "Alilūia" un imposibil "Arirūia", și atunci de ce ar fi devenit "Alilūia" un "Leru-i Ler" și nu un "Reru-i Rer" sau o altă boscorodeală sau "Aiureală"?

3 Aliluia este

HELL ἀλληλούια ; BHEB הָלַל hallelū Jah - "halal lui Jah"(ve) din rădăcina 1984 a lui Strong, הָלַל (Hē - Lamēd - Lamēd) care înseamnă "a străluci" ca în ASSY êllu și apoi chiar și, în penultimul strat, OCHS aleluja). ARAB halala "monedă falciformă" ARAB hilāl "seceră" ARAB halla "răsăritul lunii" Arabic halala, a Saudi Arabian coin, akin to hilāl, crescent, from halla, to appear (of the moon).


În Sfânta Liturghie el apare, după teologii de căpătâi (de exemplu cei care sfătuiesc ortodoxia.md) cu o mare preferință în Psalmi :

"Expresia, atunci când se traduce, înseamnă: „Lăudat să fie Domnul!”. În cântările bisericeşti din slujbele Bisericii cele mai cunoscute utilizări sunt : întreitul Aliluia de la înmormântare, cântat pe un ton funebru întreitul Aliluia de la prochimenul de dinainte de citirea Evangheliei (la Sfânta Liturghie şi la alte slujbe)."

“De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat”.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie"

De ce ar trece deci un cuvânt mai des auzit de popor în contextul solemn din slujba înmormântării, sau cel auzit din prochimenul de la citirea Evangheliei, sau din psalmi, în mod direct, în formula rituală a sărbătorii Nașterii Domnului prin suprapunere cu altele, folosite dinaintea Nașterii Domnului ?

Este deci evident că ipoteza "Leru-i Ler" < "Alilūia" cade și din punct de vedere teologic și din punct de vedere științific, fie acesta etimologic, folcloristic, etnologic sau pur cultural.

Care sunt atunci alte "cazuri" egal probabile în explicarea originii expresiei consacrate "Leru-i Ler" din colinde ?

1. Cazul Logic : Ler Împărat 2. Cazul Fonetic : legʷh (IEWP-0660) Luminos și ușor (Mititel, înfășățel) 3. Cazul Teologic : Creationem > Crăciun, iar nu Kron > Crăciun.

1 Cazul Logic : "Ler Împărat" trebuie dezvoltat un pic pentru a-l putea apoi uita, deoarece el reprezintă doar cel mai recent strat cultural.

În duhul Adevărului trebuie să mărturisim, pentru conformitate cu o rădăcină ne-semitică mult mai veche, tot ceea ce știm, și anume că originea acestei Volksetymologie din postare este atribuită în mod tendențios greșit.

Trebuie citit Vulcănescu, iar nu basmul cunoscut deja, de pe vremea lui "Ler Împărat" propus cel mai recent de A. Oișteanu (numit de fapt Oigenstein, da, "savantul" din familia lui Lev Nicolaievici, zbirul bolșevic ce și-a zis Leonte Răutu).

Acest nepot de "tovarăși cadru", cunoscut culturalicește mai ales cu lucrări stipendiate ca "Narcotice în cultura română", a fost deconspirat de colonelul Rusan ca un agent rus KGB vezi de exemplu ziaristionline.ro/2011/07/27/secretele-um-0110-i-un-fost-sef-al-unitatii-speciale-anti-kgb-confirma-tokes-agent-patentat-al-serviciilor-maghiare-oisteanu-de-la-gds-a-lucrat-cu-kgb.

Într-adevăr, după Lactanțiu, în "De Mortibus Persecutorum", apud "Fontes, II" (1970), Galeriu, a cărui mamă și sfătuitoare tradițională era o înțeleaptă femeie dintr-o etnie dacică din nordul Dunării ("cum mater ejus transdanubiana"...) era un împărat restaurator al civilizației dacilor.

Într-adevăr, împăratul Galeriu a perfecționat reintroducerea cutumelor vlasgice (pelasgice) străvechi și chiar a titulaturii dacice (serabice, originare) în funcțiile publice ale imperiului "roman", conform jurământului-testament al lui Decebal, și la fel cu Regalian.

Acesta fusese reinvestit funcțional dar chiar și etnic, cel puțin timp de trei generații, în rangurile conducerii militare și religioase, cu elitele dacice (Cf. op cit. 27.9).

Acțiunea lui Galeriu a consacrat prin urmare Era Dacică, începută cu Filip Serabul, la 246 d. Hr. (anul 1000 AUC, în vechea cronologie) întocmai ca în profețiile sibiline, așa cum a explicat perfect marele istoric Nicolae Densușianu. Acesta a fost atât de "consensual" diabolizat, cenzurat și corectat de academicieni (cu excepția lui Hasdeu) tocmai pentru că a scris toată viața lui și a murit apărând prin talentul, geniul și onoarea meseriei sale, Adevărul."

Din cauza "testamentului lui Decebal", regele care a înțeles că orice biruință în veac este sufletească și începe în războiul nevăzut, percepția populară tradițională a dacilor, care se considerau moștenitorii legitimi ai Imperiului (de unde numele contemporan de "Romania", numele tradițional "Țarigrad", etc.) i-a atribuit lui Galeriu un rol esențial.

Galeriu, chiar înainte de lucrarea Sfântului Împărat Constantin și a mamei sale, Sfânta Împărăteasă Elena, a luptat deci pentru apărarea tradiției vlasgice milenare a "legilor frumoase" ale Adevărului.

Această tradiție vlasgică, respectând Adevărul încă de la începutul civilizațiilor cunoscute post-glaciare, este produsul cultural al singurei civilizații fără sclavi.

Civilizația vlasgică (veche europeană) este de asemenea singura creatoare de legi frumoase și singura care mai se află încă și azi, în ciuda atacurilor "noii ordini" pe locurile etnogenezei sale, chiar și cincisprezece mii de ani după începutul dezghețului celui mai recent.

Acest fapt remarcabil, că neamul românesc este singurul dintre cele europene care este prezent în mod continuu, exemplar și civilizator în vatra strămoșească, a devenit transparent și chiar invizibil, dar niciodată nu a fost redus la nesemnificativ, chiar și în vremurile din urmă, cu satanismul ei neo-bolșevic al gândirii "corectate".

Desigur, folclorul românesc, bogat, ultraconservator și de necrezut de adânc este, într-adevăr, purtătorul unor valori de civilizație originară a Adevărului, prin opoziție cu degeneratele forme "culturale" fals diverse, care sunt toate bazate pe fariseism.

De aici s-a propus de câtre "magiștrii discursului" interpretarea, un pic prea tendențioasă, chiar și după standardele "științei" sioniste, a lui A. Oișteanu.

Acesta, autor stipendiat care se prezintă drept un adept al lui Mircea Eliade (deși nu poate fi) șterge potecile vechi ale mitologiei românești prin interpretări cum că Ler, etc. ar putea fi amintirea populară a lui "Ler Împărat". Sunt și speculații în acest sens cum că "Lerui-Ler" ar reprezenta doar invocarea, la Initium Caiani, a lui Galer (Ler) Împărat, în religiile de mistere, a Marii Zeițe, Dea Magna, Cybele, Sibila, etc. drept cult ancestral al Zeiței Mamă.

2 Cazul Fonetic se cere și el bine explicat, în detaliu

Rădăcinile proto-indoeuropene, codificate de Julius Pokorny și administrate azi de grupe de aducere la zi, cum este cel de la Leiden, în jurul lui Robert S. P. Beekes, și al lui Alexander (Sasha) Lubotsky, pun în lumină viața strămoșilor prin lumina cuvintelor limbii lor, surprinzător de actuală și de asemănătoare cu daco-româna.

Ele întruchipează o spiritualitate reală, nominală și numinală, pe care oricine o recunoaște drept aceea a "patriei comune" a proto-indoeuropenilor, faimoasa Urheimat, leagănul Vechii Europe, Danubian Civilization, orizontul dacic al civilizației vlasgice originare. Azi un locuitor al planetei din doi vorbește o limbă fiică indoeuropeană.

Beekes a contribuit la cercetările lui Pokorny prin teoria laringealelor, care a simplificat și unificat reconstrucția limbii strămoșilor începând de la limbile fiice.

Indoruropenistica exclude o influență semitică în istoria europeană în ciuda marelui surogat de cal troian al lui Theo Vennemann, din "Europa Vasconica, Europa Semitica".

Ciudat, presupusele adstraturi "semitide" (atlantice) vennemanniene corespund atât cu dezvăluirile spionului englez, medicul și tibetologul Laurence Austine Waddell despre originea ariană a alfabetului, cât și cu teoriile despre protosanskrita comună, limba îngerilor, cea originară, dinainte de Babel, ale lui Kurt Schieldmann.

Jean Faucouneau și Joseph Yahuda clarifică prin "proto-ionieni" în linia lui Niebuhr, Duruy, Kretschmer, și unii "pelasgologi" și hititologi recenți ca Georgiev și Ivanov ideile despre rolul civilizator al strămoșilor noștri în Asia Mică, Levant și întreg Orientul Mijlociu, formulate atât de peremptoriu de Nicolae Densușianu în faimoasa și desigur arhicriticata "Dacia Preistorică".

Am numit "vlasgică" toată această realitate europeană "pre-grecească" pe care vor s-o evite conjurații academiști prin istoria lor de Épinal ai "miracolului" grecesc care desigur a precedat apariția grecilor în Europa...

Am înțeles, există un nucleu dur european în Carpați, Dunăre și la Marea Neagră, transmis de tradiție, folclor și predanie, ca și de realitățile lingvistice.

Faptul rămâne, cum ar fi scris Densușianu, că ni s-a ascuns în mod criminal, prin genocid, democid și etnocid, istoria strămoșească prin mantre masonice cum este "Lumina vine de la răsărit".

Această gogomanie și alte idioții utile din "știința" sionistă nu au putut ascunde sub "marea minciună" a unei ideologii mincinoase "globalizantă" (nivelatoare ca un tăvălug bolșevic) faptul cultural, folcloric, etnic, etnologic, sociologic, istoric și mitologic al realității noastre, într-un cuvând rădăcina noastră vie, destinul nostru de forță civilizatoare a lumii.

Folosind acest breviar contextual ca modus ponens, am dedus următoarele reconstrucții cu care am încercat să rezolv problema originii faimosului refren.

Suntem, amintesc, în plină taină a formulelor propițiatorii tradiționale din colindele orizontului dacic.

Deducția mea pornește din acest orizont (Mircea Eliade ar fi spus "zalmoxian" deoarece renașterea din pământul mamă este cel mai vechi mod religios al vreunei fenomenologii originare).

Orizontul meu este suprapus în chip minunat cu acela al ariei lingvistice românești și cu acela, și msi bine delimitat, al civilizației danubiene (Europa Veche), spații suprapuse, și stratificate sincronic în aceleași tematici culturale. Prin acestea străbate o evidentă continuitate "cardinală".

Primitium frugae, Orge, călușarii, benadanti, frații arvali de exemplu sunt construcții invariante din aceeași realitate a înnoirii pascale a naturii, iar semnele preneolitice de la Turdaș și de la Vinca sunt "arheomitologic" tot pristolnice, geometria lor rituală fiind identică diacronic cu cea din ceramica precucuteniană sau cu semnele din aluatul pâinii de înmormântare și cele de pe lemnul porților, de pe Coloana Cerului, sau de pe costumele populare.

Solstițiul de iarnă este un moment esențial al folclorului românesc, al mitologiei românești (Vulcănescu) și al culturii tradiționale, care este continuă, fiind bazată pe valori ale culturii universale a Adevărului. Această cultură are o singură provocare, anume cea a culturilor de "mistere" al căror nume este Legiune, fiind fals variate și mereu reinventate în jurul temelor fariseice ale aparenței și ale magiei negre. Minciunile trebuiesc mereu reinventate. Adevărul doar există. Singura cultură în care continuitatea cultuală și liturgică sunt dovedite în orice manifestare particulară este cea populară a "legilor frumoase" a neamului românesc.

Este deci imediat evident că momentul reînvierii Luminii, care va învinge întunericul saturnian, și va crește zi de zi, spre echinocțiul de primăvară, și va crește până la Ionul Sântionul solstițial al verii este un moment cardinal al Creației, Creationem, Crăciun. Mântuitorul, care era cunoscut și așteptat de la Începutul tuturor Vecilor, cum mărturisim în Crez, și cum au dovedit cei Trei Crai de la Răsărit, nu putea fi născut de Fecioara Maria decât de Crăciun.

Suntem deci în tema Luminii și în contextul ei indo-european. Să vedem știind temele care ne sunt lemele (lemmata).

În proto-indoeuropeană, limba strămoșilor noștri, sunt șase rădăcini pentru Lumină :

1. Khā k̂ēu-2 (: k̂əu-, k̂ū-) 2. Bhā bhā-1, bhō-, bhə- 3. Dhān dhel-2 4 Gel ĝel-, ĝelə-, ĝlē-, (auch *gelēi- :) ĝ(e)ləi- 5. Luci legʷh- 6. Scânt kand-, skand- und (ai.) (s)kend-


Interpretarea mea :

1. k̂ēu-2 este din cald, energie increată 2. bhā-1 este din ban și belit, energie creată 3. dhel-2 este din dan, strălucire limpede 4. glē este din clei, deosebit de năclăială 5. legʷh este din lucire deosebit de nălucire 6. skand- este din scânteie


3 Cazul Teologic :

Transferul întregului context al dalbelor "Flori de Măr" propițiatoare de la echinoxul de primăvară (stilul Bunei Vestiri) spre solstițiul de iarnă, pentru acoperirea ecoului Saturnaliei, și a importanței păgâne persistente a lui Ianus Bifrons

Pe când Sfinții Părinți se ocupau, în Duhul Sfânt, cu traducerea și asimilarea vechilor ritualuri propițiatorii cu sărbătorile adevărate ale Nașterii Mântuitorului, zămislit din Maria Fecioara, Maica Domnului, folclorul neamului românesc transmitea deja valorile perene ale Adevărului.

Cuvântul "Ler" este bazat pe un radical care a dat, consevator, acest faimos Lerui Ler, Lerunda (Vasile Lovinescu) dar și cuvântul "elenic" Lyrion, care înseamnă crin, simbolul regal

Este deci limpede că falsa explicație a originii lui "Lerui Ler" în această "Alilūia" etno-pseudolingvistic-pseudoreligioasă este forțată câtre ceea ce ne convine, pentru că suntem creștini. Dar, cum scria părintele Nicolae, nu apare nicăieri scris, și nici transmis, în Sfânta Tradiție, că ni s-ar fi cerut să fim proști (aici desigur, nu în sensul paleo-slav de smerenie).

Iar adoptarea necritică de câtre o pleiadă de aplaudatori ai ipotezei "Leru-i Ler" < "Alilūia" indică gradul nostru de cădere prin cultura feisbucistă, care creditează, glamorizează și de fapt impune superficialitatea, înlocuirea criticii prin newspeak, și a raționamentului prin promovare plătită și sponsorizare.

Pe scurt, ni s-a înfățișat o ipoteză slab justificată, plină de "wishful thinking" - un caz clasic de "petitio principii".

Putem doar plânge o cultură în care se murea pentru o virgulă, cultură azi muribundă, care va dispărea cu ultimii ei reprezentanți.

Dar ea se va renaște periodic, întocmai ca Fenix-ul etern tricolor, mit fundamental al omenirii, ca și acela al lui Sisif, născut în eternitatea neamului românesc, despre care autorul ipotezei nejustificate "Leru-i Ler" < "Alilūia" are aici desigur dreptate, s-a născut la sat.


C. Ce ar putea fi, și ce-ar fi să fie "Leru-i Ler..."

Rămâne de descifrat o taină mare, aceea legată de Nașterea Domnului și de sărbătoarea ei cea mare.

Pentru că cei trei crai știau, așteptau și L-au întâmpinat pe Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Biruitorul, aici este taina.

Cuvântul "Ler" din formula "Leru-i Ler..." există cel puțin de la începutul mileniului al patrulea î. Hr., ceea ce este desigur mai mult decât amețitor...

Rădăcina lui este a 660-a a lui Julius Pokorny, care este cea mai probabilă, și se scrie cu semnele lui Beekes cam așa : legʷh ceea ce ar însemna

legʷh (IEWP-0660) Luminos și ușor în sensul tradițional (Mititel, înfășățel)


Lerui-Ler

Dher - lei - dhē

0252 - 0662 - 0235

Legea - alunecă - așezată

Derdelei(uș)

0252 - 0235 - 0662

Lichidă și contaminare

15000 î. Hr. limbă ne-aleatorie

În cultura neamului românesc, Mântuitorul este așteptat din toate timpurile, de la origini, iar cuvintele propițiatorii ale nașterii Lui sunt printre cele mai vechi atestate.

Aceasta este taina unui neam ales de Dumnezeu nu prin lectura unui text (legenda) ci prin viața sa sufletească neîntrerupt biruitoare.

Aceasta este înțelegerea mea a fericitei sintagme "ortodoxie și românism" cu care marele profesor, părintele Dumitru Stăniloae, ne-a înzestrat, în continuarea dragostei de frumos (filocalice) dar și a mai vechii tradiții strămoșești a "legilor frumoase".

Această mare taină se trăiește, nu doar se spune !

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

Ichthus.png


0042.JPEG

Ichthus.png

| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |

0041.JPEG

Ichthus.png

ACEST ARTICOL NU POATE FI COPIAT NICICUM, FIIND ÎNREGISTRAT !

© Georgipedia (AAAT).

TOT CE E AICI NU POATE FI COPIAT NICICUM, ȘI ESTE MEREU ÎNREGISTRAT "BY TRUSTED THIRD PARTIES" !


Toate drepturile rezervate ! (All Rights Reserved).


Copyright-ul este rezervat ! Toate drepturile acestei publicații aparțin oriunde, întotdeauna, în mod exclusiv doamnei mele iubite, Georgiana Iosefina Waniek ( născută Halacec ) și urmașilor noștri legali și desemnați INDIVIDUAL în mod specific, Andrei Waniek și Andra Waniek AAAT. (All Rights Reserved Anywhere, Anytime, and even at All Times or Instantiations of copyright infringements) !


World-Wide Registered Copyright # 00060432-1, AAAT

Vă sfătuim sincer să nu copiați de aici !

Toate drepturile rezervate ! (All Rights Reserved.) Copyright-ul este rezervat ! Toate drepturile acestei publicații aparțin oriunde, întotdeauna, în mod exclusiv doamnei Georgiana Iosefina Waniek (născută Halacec) și urmașilor noștri legali și desemnați INDIVIDUAL în mod specific, Andrei Waniek și Andra Waniek AAAT (All Rights Reserved Anywhere, Anytime, and even at All Times or Instantiations of copyright infringements) !


Cercetarea abaterilor de la legile lumii ale drepturilor de autor se face sistematic. Cercetarea aceasta se face robotic, în timp real, și se raportează automatic tuturor jurisdicțiilor competente !


Nu copiați nici măcar în modalitatea așa-zisă „bona fide” deoarece veți constata, chiar dacă nu imediat, imprescriptibilitatea, apoi costul, foarte semnificativ, al încălcării legilor universale ale dreptului de autor.


Despăgubirile sunt calculate inclusiv în funcție de timpul, circulația, impactul, apoi durata utilizării neautorizate a copierilor.


Întrebați pe cei mulți pățiți. Noi de fapt finanțăm proiectul Georgipediei, deocamdată, doar prin acest mijloc :-)


If you do find copyright infringements please report here, thanks !


COPY-NAN.jpg Ichthus.png

NOTELE ARTICOLULUI

Aici nu sunt note în articol. Ele sunt incluse în versiunea tipărită, și pot fi discutate pe larg în pagina de discuții ce însoțește aici acest articol deoarece noi nu încurajăm dignificarea opiniilor de loc argumentate.


Ichthus.png

REFERINȚELE GEORGIPEDIEI (REFS)

Nici referințe nu sunt aici, altele decât cele din paginile Georgipediei la care trimite acest articol. Referințele sunt incluse, aduse la zi, mereu complete, bine evaluate și discutate în versiunile near line ale Georgipediei, din care cele mai multe vor fi tipărite. Sunt cinci biblioteci unificate de câteva zeci de mii de referințe în total, BOBA, BOBE, BOBI, BOBO și BOBU. Ele alcătuiesc un corpus select, unificat, numit REFS.


Ichthus.png

DESPRE ANONIMITATEA ROMÂNEASCĂ

O pereche de autori, iubitori de Adevăr și de frumusețe, părinți anonimi, și în veșnicie, ai neamului nostru. Iată singura, delicata, smerita, unica autoritate românească. La ei acasă s-a născut, din veșnicie, civilizația însăși !


Autorul este de fapt mereu același, eternul, anonimul, minunatul, micul român din deal și din vale... Scriem astfel, ca să dăinuie Facerea în Grădina Maicii Domnului, în Veacul Vecilor, de-a pururea și-o zi, întocmai ca iubirea noastră, IUBI !


Iată singura, delicata, smerita, unica autoritate românească, aceea lui „a fi ceea ce suntem”. Vrem să devenim mereu doar ceea ce suntem de la început. Vrem să devenim doar întru Ființă... Carul nostru, acela tras de boi, a învins imperiile toate, vechi și noi. Ceea ce am aflat de la cei fără voința de a rămâne un nume a fost folositor oriunde vom mai fi ajuns, anume...


Part of the Semantic Web


Autorii, cunoscătorii sau admiratorii valorilor tradiționale românești, din discernământ al smereniei, nu țin neapărat, și nici întotdeauna, să se dezvăluie sau să-și sape numele-n piatră.


Dar munca lor dăinuie altfel, în semnele de pe pristolnice, fiindcă ea curge continuu peste milenii, decurgând, și percepând direct din, participând de asemenea în veșnicie, la Viață. Dăinuim în același duh de Adevăr cu care ne-am păstrat tot noi, aceiași, cei de dinainte de a se scrie istorii, pe o Cale unică !


Dacă guvernanții ne scufundă, dacă trădătorii noștri sunt tot mai pe față, dacă dintre noi cei mai mulți devin călduți, toleranți și iubiriști în fața distrugerii noastre programate, să nu uităm un lucru : neamul nostru și țara noastră sunt un dat, o realitate suprasensibilă. Ne mai judecăm odată fiecare, dar ne judecăm și ca Neam. Atenție deci de două ori la Judecată.


Ichthus.png

DESPRE AUTORITATEA ROMÂNEASCĂ

O pereche de autori, iubitori de Adevăr și de frumusețe, părinți anonimi, și în veșnicie, ai neamului nostru. Iată singura, delicata, smerita, unica autoritate românească. La ei acasă s-a născut, din veșnicie, civilizația însăși !


De-a lungul mileniilor noi românii am priceput întotdeauna că reprezentarea cea mai frumoasă a Adevărului este aceea populară.


Aceasta este anonimă, iar nu cea a unor vârfuri discontinui locale care, deși s-au crezut, și poate că au și fost un fel de genii, nu s-au recunoscut în același duh românesc de pace și în dragoste, la care nu există alternativă.


El genio es un pueblo individualisado.


QUOT : Miguel de Unamuno, Vida de don Quijote y Sancho.


Valorile trecute prin acest filtru continuu de armonie și sănătate sunt distilate timp de douăzeci, sau măcar de douăsprezece mii de ani, deci sunt durabile, continui, universale și dătătoare de viață, dar și "dătătoare de Legi și Datini". Ele sunt și Frumoasele Legi ale Firii. Fiind Firea omului, Ortodoxia este pecetea Domnului peste dăinuirea noastră.


Puteți citi tot ce e gata aici fără a sta prea mult pe Internet, într-un minut nu mai mult, dând CLIC AICI.


Încă mai puteți citi versiunea întreagă proaspăt tipărită, fără griji, fără wifi, sau chiar fără baterii, oriunde ați fi, visând cu cartea pe piept, cu creionul în mână, în livada cu flori de măr, APĂSÂND CU NĂDEJDE AICI.


Și-am încălecat pe-o șea și v-am spus povestea așa !!!... Eu v-am spus a mea poveste, da-nainte mult mai este !

Iar cartea frumos tipărită, și cu coperțile tari, cartea care să vă rămână pe raft o viață întreagă, pentru copii, ca să afle și ei cine suntem noi, românii, oriunde ar ajunge ei, și mai ales din ce neam vin, sau de ce azi li se ascunde Adevărul, în școli, în cele mai multe locuri cu false lumini colorate de pe Internet, sau la televizor, se poate încă obține APĂSÂND ÎNCĂ ODATĂ AICI  !

Ichthus.png

CATEGORIILE GEORGIPEDIEI

Ichthus.png