Aici începe Georgipedia...

From Iosefina
(Redirected from Main Page)
Jump to: navigation, search

0303.JPEG


„ Curgerea apei arată Isvorul ei ;

iar felul cuvântului arată inima celui ce l-a grăit...“


Chrismon.png


Patrologiae Cursus Completus. Series Graeca.

MODL (QUOT-0001 : Sfântul Vasile cel Mare)

Legenda (apud Jacques Paul Migne)


Chrismon.png


De unde am văzut-o prima oară...

traducerea citatului a fost luată

de pe masa părintelui Paisie.


Chrismon.png


Contents

In hoc signo vinces !

Chrismon.png

PREDOSLOVIE LA VLASGICA :

Doamne ajută ! Aici începem totul. Incipit hic totum, Domine, da mihi potum. Ajută, Doamne, setei mele. Fie Numele Domnului în locul acesta în veci binecuvântat !


Chrismon.png

CIRCUMSTANȚELE ISTORIEI CARDINALE

Iată-le :

Chrismon.png


Ce istorie scriem și de ce ?

Sunt multe istorii. Merg cu toatele peste tot, sau chiar îndărăt ca racul. Apoi merg ele şi înainte, dar prea se duc în mai toate direcțiile. Care e atunci direcția cea bună ?


Domnul știe.


Pe scurt, ca să scriem bine de la început : În săbii să ne tăiem, călăraşi pe cai (keleres ), cu paloşul, sau lănciind cu lancea ca ostaşii (hastati ) să ne ştirbim, sau cu arcul cu săgeată să ne săgetăm ?


Ba în luptă dreaptă să ne luptăm, sau în trântă, că-i mai dreaptă.


Atunci ce-i de făcut și de ce ? Cum facem ?


E greu... ! Istoria are și ea o istorie, care e mai mult decât istoria eticii, istoria ideilor, istoria credințelor, istoria ideilor și credințelor, istoria credințelor și ideilor religioase, sau chiar istoriografia. N-am socotit încă "istoria propriu-zisă". Dar care va fi fiind și aceea ?


Apoi există relativitatea din studiul istoriei. Există imposibilitatea metodologică. Există lipsa dovezilor și dovada lipselor, care sunt chestiuni absolut distincte, oricât suntem mereu ispitiți să credem că nu vor fi fiind distincte, cumva, în mintea noastră grăbită dar și prea odihnită.


Există paradigma diacronică dar și retrospectroscopia. Mai există Quellenforschung, critica măsluirii, plastografiei, distrugerii, amenajărilor și încercărilor de a ascunde isvoarele. Nu e ușor...


Pe vremuri nu era nevoie de determinanți. Oamenii trăiau după Tao ar zice acela care era întrebat de Împăratul Galben, iar azi oamenii trăiesc doar după lume. Chiar dacă nu trăim toți ca lumea, în nici un sens, lumea măcar, lumea-i cum este și ca dânsa suntem noi.


Pe vremuri istoria era istorie, fără ură și părtinire, adult era matur iar nu deșucheat, și corect însemna drept, nu siluit. Justiția, îndreptarea nu erau o amenințare, iar judecata nu era interzisă prin lege. "Tot înainte" era doar introducerea la afirmația că, pentru suflet, desigur tot înainte era mai bine.


Azi suntem liberi să umblăm prin lume numai în izmene pe călător, găurite, măcar o zi pe an, dar dacă stăm să ascultăm cacocrația curentă, nu și în costumul popular, ale cărui semne geometrice cu râuri, valuri, svastice și taighitu au o vechime de cel puțin zece mii de ani, în estimarea cea mai conservatoare.


Astfel ne fac ei să credem că aceasta ar fi libertatea, o prefăcătorie față de o caricatură sau o lipsă crasă de demnitate care trebuie acceptată ! Eu unul, care "înainte " n-am prea purtat ie, mi-am cumpărat anume prima cămeșoaie când portul costumului popular românesc a fost interzis în "public", la vremea botezului primului nostru fiu, Andrei.


Scriem deci pentru că suntem liberi. "Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi " (Ioan, 8, 32). Domnul ne-a făcut liberi, iar noi nu ne putem face singuri sclavi din lene, oboseală, sau din prostie, pentru că vrem doar să rămânem în colivie, butonând la feisbuc, apoi crezând că a zbura singuri peste tot altundeva e un fel de boală.


Scriem deci pentru că a fi liber este mai ales un fel de-a ne ruga, apoi de-a fi, apoi chiar un fel de a gândi, iar în toate, doar un mod fundamental de a trăi într-Adevăr, în Adevăr, omenește. Un hâtru bun de glume ar adăuga imediat "ca oamenii, nu ca vitele".


A fi liberi este pur și simplu un fel de a fi, și anume un fel de a fi așa cum suntem noi dintotdeauna, adică de la început, neispitiţi, pentru totdeauna, în veșnicie. Felul acesta este un fel original, permanent, continuu, deci e un mod de-a fi esenţial, un trai fundamental românesc. Dar suntem deja ceea ce suntem, ne-ar zice, ca un sofist, criticii. Să devenim atunci mereu ceea ce suntem, așa cum scria, înzestrat, filosoful Constantin Noica, în Devenirea întru Ființă.


Scriem prin urmare într-un fel omenesc, apoi desigur fundamental românesc. "Scriu și citesc"... Da, să citim mereu Scripturile, în ceea ce întreprindem, de la început, așa cum ne îndemna Miron Costin, citind slavonescul Ispitite Pisatelni, să "cercetăm Scripturile". "Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei, 22,29)

Ce istorie scriem și cum ?

Azi avem deci mare nevoie, din saeva necessitas (să-i zicem "cumplita nevoință" ca Horațiu) pe care tot noi ne-am făcut-o, născut-o și ne-am crescut-o singură, din păcatele noastre, nevoia aceea de a fi mai limpezi ca isvorul de munte dacă mai ținem la Adevăr. Cu vrednicie și cu dreptate este, apoi ne și trebuie să zicem prin urmare, și încă de la început tot ce avem de făcut, ca să ne închinăm doar Adevărului. Tot ce avem de făcut este să-L urmăm.


De aici folosim, oarecum silnic, epitetele civile ale substantivului "istorie", cum e acela, nou, de "cardinal " (ca atributul magnetului care ține direcția spre un punct din orizont, oricare ar fi orizontul). Aşa ca un caracter neabătut, atunci când liniile partidelor, istorice sau nu, divaghează ca să deruteze sau ca să conserve, într-un cuvânt, ca să mintă... Desigur cine stă să le asculte pe ele crede că tot noi cei cu "cea dreaptă" suntem deviaționiști. Bine, fraților. Ian' atunci să cunoaștem pomul după roadă !


Are astfel, deci, și prin urmare, vreun rost, dacă tot ne punem la lucru, ca să scriem doar încă o istorie, la fel ca toate celelalte ?


Avem noi ceva de scris anume, neapărat ? Sau ar avea într-adevăr rost doar din autorlâc sau, poate, numai pentru a vedea cuvântul nostru tipărit, ca în vanity publishing ?


Chiar dacă ar avea rost în astfel de situații, nu am mai scrie atunci, oare, doar încă o istorie banală ?


N-ar fi ea pierdută în zgomotul de fond al "pânzei" dirijate de războaie de țesut ascunse, mult prea "dirijiste" ? Nu am scrie atunci doar prin tăiere și lipire, doar o compilație plus câteva păreri, cu bine și cu pace, așa "ca tot românul să prospere" ? N-am avea atunci o istorie "cioclopedică", de acord, o mereu "nouă" istorie, ilustrativă sau instructivă, dar numai încă una, una fundamental limitată by design ?


Ba da : am avea, cinstit, o lucrare oarecare, doar încă o istorie adusă "la zi".


Atunci ar mai avea rost să avem, la zi, mereu în linia curentă a partidei mondialiste, oricare sens capătă ea de la o zi la alta, ca și "Wikipedia", încă o istorie "ultimă" ? Aceea ar fi la fel de grăbită, și de limitată, și la fel de seacă, scrisă doar trăgând nădejde că "ar merge"... Ar merge, poate, dar numai așa, ca să fie, ca încă un număr ordinal, ordinar, față de un număr cardinal, realmente unic.


Ar avea rost deci să o concepem dintru bun început ca și orice altă poveste planificată a fi intens "consensuală", votată în unanimitate și "garantată", fiind filtrată de o gândire "corectată" ?


Nu.


Aceasta ar fi, de fapt și de drept o istorie seacă. Apoi ea ar fi doar garantată a fi drept "bună de manipulare" prin forme varii de cenzură și prin linii ale partidului, grupuri de interese, politici și jocuri de putere.


Această istorie ineptă ar fi posibilă, și mai mult, chiar foarte probabilă azi într-un Zeitgeist (Duh al timpurilor) în care nici măcar cuvintele nu mai exprimă același lucru și sunt doar refăcute prost, ca să mintă și ca să înșele.


Căldură mare... ! Cu toată căldura, scriem deci pentru a căuta, apoi a afirma Adevărul.


Doar un "hâtru bun de glume" a dat deci deja, odinioară, mai în glumă, mai în serios, tot răspunsul : "We're not into some bullshit endorsed by a consensus committee" ( Noi nu lucrăm la vreo baligă aprobată de comitete și comiții ).


Chrismon.png

Ce este istoria cardinală ?

Am văzut mai sus de ce și cum n-ar fi utilă încă o banalitate ce s-ar descoperi ea singură a fi la fel ca altele, "tot istorie". Să încercăm deci a scrie mai bine, aici și acum, un "alt fel de istorie", o istorie esențială.


Cum recunoaștem însă esențele istoriei ?


Visceral și cordial, sincer, și cu un suflet curat. Cum o definim, istoria aceasta distilată de un suflet curat ? Este istoria care nu se abate de la căutarea dreaptă, mărturisită, şi metodologic unică a Adevărului. Aceasta este o istorie cardinală.


Să fim gata cu orice nouă descoperire să o pricepem, rugându-ne să fim vrednici de luminare, chiar dacă ne doare. Apoi să nu credem cumva că am ține, morțiş, pe Dumnezeu de picior, când s-a deschis doveditorul, luminătorul document nou, într-un moment binecuvântat de inspirație. Doar Domnul ştie cu adevărat. Lui îi mulțumim de fiecare dată când simțim că El ne-a luminat, iar nu vreun duh bun doar de înşelat.


În fine, întocmai ca acel călător pe drumuri de munte, în aburii zorilor de zi, mereu gata să ridice la vedere, harnic, în orice loc nou, pe orice ceață, aceeaşi busolă zdravănă, ca să nu ajungă prin prăpăstii până ce va putea vedea răsăritul soarelui peste Ceahlău, să ştim tot timpul că vom vedea iar, neapărat, în soare, vârful Toaca şi, alturi, Panaghia, apoi, poate, de Sfânta Maria, chiar piramida, în geodezia minunii locurilor acelea.


Să luăm deci toate documentele care vor mai fi rămas, quae extant omnia, chiar din domenii conexe, doar cele inerent legate în timp, ca genografia, paleoclimatologia, arheomitologia, paleolingvistica, uranoscopia, sau mitologia. Să le punem împreună, ca să gândim cu ele în fluxul nevăzut al Duhului locurilor. Apoi să ne amintim că "dacă eliminăm ce e imposibil, ceea ce rămâne, oricât de greu ar fi de acceptat, este probabil adevărat." (Arthur Conan Doyle).


Aceasta, istoria esențială, este de nădăjduit că va fi o istorie concordantă nu atât cu "nordul Tradiției", ci, în mod ideal, direct cu aspectele cele mai adânci ale realității. Sau mai degrabă direct cu "urmele paşilor Domnului printre noi" (Petre Ţuțea)... Tot așa cum fântânarul caută nu o apă oarecare ci de-a dreptul cel mai meșteșugit dintre cursuri, și chiar marile fluvii din adâncuri, iar nu bălți stătute, să căutăm spre isvoare.


Să nu ne limităm munca, intuiția, săpăturile, decât prin respectul pentru Adevăr.


Să scriem documentat, consistent, comentat, cu o moderație intensă într-o intensitate a pasiunii pură, nemoderată și vom avea o istorie cardinală.


Istoria cardinală este istoria care cercetează orice numai în duhul Adevărului.

Chrismon.png

Ce limite are istoria cardinală ?

S-ar putea crede că istoria cardinală ar fi dezvăluirea planurilor sforarilor de tot felul. Trăgătorii aceia de sfori care se cred a fi Dumnezeu și care țes frumos dar periculos pentru că fac mereu o altă falsă matrice, apoi vor să ne și vadă în ea, ca o pradă a arahnidelor, zbătându-ne grupat, sunt într-adevăr legiune. Erau abili dintotdeauna în a ne momi în pânza capcanei lor prea fine, dar mereu mortale.


Oricât ar părea acea dezvăluire de tare, e vorba la ei, sincer, doar de o oarecare istorie "secretă" banală, realmente neinteresantă pentru noi. Cei interesați mai degrabă de îmbrobodiri programatice, ca satanismul, ori masoneria, ori de alți "înșelați" ce se "dau mari" idioți utili sau de fluxul încercărilor lor patologice de a determina "soarta" lumii, au desigur la rându-le, o bogată bibliografie.


Chrismon.png

Dezvăluirile

E mult mai util a studia totul mai degrabă prin Sfinții Părinți, ale căror calități didactice de subtilitate, profunzime și ale căror foloase sufletești, apoi fine daruri intelectuale, au fost cu toatele rareori depășite în orice istorie cardinală. Cu atât mai mult, în istoria neamului vlasgic (dacic, românesc) locul "dezvăluirilor" este activ, intens, dar prea recent pentru ca să intre în specificul național.


Noi însă cercetăm mai întâi doar istoria neamului românesc, la origine vlasgic, apoi dacic, și nu amestecăm lucrurile ce ni se descoperă, nici știința cu credința, chiar, cum este adevărat, atunci când a noastră este cea dreaptă. Nici nu inventăm ipoteze (Hypotheses non fingo ) (Isaac Newton) deoarece când lucrăm cu seriozitate, ele ni se prezintă singure, inspirate.


În fine, suntem desigur minimaliști și ockhamieni, dar nu chiar întocmai ca "doctorul invincibil" William of Ockham, deoarece într-adevăr, chiar dacă acela era și el un rebel, el era un franciscan nominalist, iar nu un drept credincios. Oricum, nici noi nu trebuie, și chiar nu e util să tăiem firul în patru (Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem ). Empedocle e mult mai aproape de încercările noastre metodologice cardinale decât Pitagora cel iubit de masoni, deoarece el reia topos-ul vechi pelasgic al celor șapte înțelepți în "datoria noastră nu e aceea de a vorbi mult, ci aceea de a rosti direct Adevărul ".


Parcurgerea bibliografiei "dezvăluirilor" acestora însă, care e foarte tare la eminentul cercetător american Michael Hoffmann de pildă, atunci când nu ne smintește, ne arată mai degrabă un soi de publicitate ascunsă a unui singur criteriu, cel mai fals ascuns, dintre toate cele care pot fi conceptual considerate pentru priceperea istoriei. Cred chiar că sforarii au un termen pentru ghidarea falselor "scurgeri" de informație, ROTM (Revelation of the Method).


Poate chiar sunt "scurgeri" false amestecate cu altele adevărate. Sigur însă e cam prea simplificator să pricem totul printr-o singură prismă, oricare ar fi aceea. De altfel cred că acest ROTM e o ispită, că nu trebuie să ghideze, deoarece nu ajută cu mare lucru priceperea istoriei cardinale. Singura Cale întreagă garantată dreaptă este Adevărul ca țintă, fără de care nu e nici Viață, și nici nimic altceva cu un statut ontologic cardinal echivalent , nec plus ultra (care nu are nimic mai presus).


Chiar dacă baza magică neagră este "acceptarea sacrificiului" pentru ca eficacitatea magiei negre să fie de calitate talmudică, victima nu trebuie să intre în delirul călăilor. Aceasta pare imposibil, dar la Dumnezeu tot ce nu e posibil oamenilor este mereu posibil. Să-i urmăm Lui, așa cum El Luiși, prin Fiul, pe Tatăl urmează. Apoi, pe o treaptă mai joasă, practic, oare ce poate fi mai patetic decât un terorism care nu mai terorizează ? De aceea ruga trebuie să ne fie necontenită, lămuritoare, atoatepregătitoare.


Chrismon.png

Subiectivitatea

Să scriem dar o istorie subiectivă, recunoaștem, dar curată, căci faptul că ne identificăm limitele naturale, fiind determinați de ceea ce suntem, faptul acesta deci, nu este, el însuși, limitativ. Scriem mai simplu o istorie în linia predaniei românești, ca o "parte întreagă" din ființa noastră de neam românesc, o "pars pro toto in omnibus ". Contra ei sunt inamicii, iar dintre compreadori ciocoii, vechi și noi, defetiștii, necredincioșii, apoi mai sunt sofiștii, prin întrebările lor logice. Doar ultimele sunt realmente importante : orice, chiar cardinalitatea, nu poate dispărea oare la rându-i, odată cu toate ?


Desigur, dar atunci istoria cardinală va dispărea doar odată cu Miazănoaptea. Deocamdată nu ne putem pune problema în acest fel pur sofistic. Mai pe scurt, ceea ce vine dinspre Miazănoapte nu e întuneric, ci magnetism, care e adevăratul câmp, cu potențialul întreg, apoi mereu cu forțele, toate cele cuvenite.


Care ne este deci determinantul ?


El este absolut, dar sunt trei într-unul. Sunt trei determinanți, o unitate "de număr cardinal trei" : neamul românesc, continuitatea sa în fire și buna sa lege strămoșească, credință strămoșească.


Chrismon.png


Lupu-și schimbă firea dar năravul ba

Acestea ne sunt deci "pieile", "hirea", "năravurile".


Care ne este matricea acestui determinant (care are această matrice) ?


Iată neamul, un neam al originilor, veșnic, brav, care este smerit. Iată un neam conștient de valorile sale originale, cele originare, ca și de cele ultime, ale vremurilor din urmă. Sigur, rele guri vor zice cum chiar acum pierim, cum nu mai "avem voie", etc. Eu însă, gura mea fiind la fel de rea, de altfel, spun astfel, dar spun și de ce :


Chrismon.png


Suntem invincibili

Iată de ce suntem invincibili, iată de ce încercările de a ne pierde sunt proaste, apoi de ce nu putem pieri : Nu neapărat pentru că de la început nu am pierit până azi. Dar iată un neam întotdeauna atât pașnic, cât și fundamental constructiv din punct de vedere uman, dar viteaz ca nimeni altul. Viteaz cum n-a mai stat, pentru că sacrificiul său este inteligent, smerit, cerut cu lacrimi, iar nu unul abisal ori sinucigaș. Noi singuri, sigur, nu suntem învinși niciodată, pentru că noi avem sufletul nostru, lucrat tot timpul în Sfânta Liturghie ca să fie mereu curat. Acolo e marea biruință românească, așa cum vom vedea mai jos la Virgil Maxim, prin istorie, care e doar coincidența politicului cu morala !


Noi avem mereu sfinți martiri exemplari care ne urcă în Călindare, apoi avem mereu pe haiducii noștri exemplari, Pintea Viteazul sau Iancu Jianu. Avem eroi ca Domnul Tudor sau cum a fost mereu Crăișorul Munților, avem mereu sfinți domni eroi, ca Ştefan Vodă al Moldovei, Ştefan cel Mare și Sfânt. Noi dăm deci dar din dar până la Rai, ne dăm chiar sufletul, când ne cere Domnul care la rându-I, când s-a cuvenit, ni l-a dat spre trăire curată.


Iar noi n-am face vreodată vreo Masadă, nici nu vom umbla vreodată cu niscaiva sicarii (ucigași ascunși, ucigași lași, ucigași teroriști) fiind noi, apoi urmând, nu vreun satanism ucigător de suflet, ci chiar religia Vieții. Noi învingem pe ticălosul, fățarnicul, invadatorul și pe dușmanul, chiar și pe cel mai perfid, ca Harap Alb pe Spânul, mai întâi cu Apă Vie.


Aceasta este faimoasa biruință prin suflet, care ne este dat, și care nu e al nostru, ci al Domnului Căruia I se cuvine locul creat de El, și păstrat de noi în chipul cel mai curat. Lupta noastră nu e proastă doar pentru că este pe față, neascunsă, dreaptă și mereu hotărâtă. Noi doar astfel învingem în veac, și vom fi în veac de neînvins, cum am fost de zece mii de ani în fața sutelor de neamuri care ne-au călcat casa.


Vrând să ne alunge de la noi de-acasă, unde ne-am născut, de douăzeci de mii de ani încoace, apoi odată cu istoria, ele au dispărut iar noi suntem tot aici la noi ! Nici nu vom da noi vreodată locul. Ca sufletul, el nu e al nostru. Ce ne putem da, este viața, curat, cum au făcut și milioane de înaintași și strămoși ai noștri, simplu, smerit, pentru ca eu de pildă, nevrednicul și păcătosul, rob al lui Dumnezeu, Dan, să pot scrie chiar azi acestea, în limba aceasta, cu suflet românesc, deci pentru a învinge prin neam în veac.


Chrismon.png


Primii oameni

Cuvântul neam este fundamental, indicând cu numele străvechi Maen | neaM (PHRE, PIEU), una din rădăcinile proto-indoeuropene, chiar umanitatea, primul om sau comunitatea de Duh. Vasile Lovinescu a observat, la rândul lui, că primul om, sau eroul civilizator este întotdeauna de "neam" bun : Me-nes, Mi-nos, Ma-nu, Nu-ma.


Chiar azi, chiar şi un biet dughinist contemporan va putea recunoaşte cum, în tot "spațiul euroasiatic", aceste nume de renume sunt de la origine românești. Aleksandr Gelievici Dughin acesta (Александр Гельевич Дугин) recunoaşte și el că inspirația lui e aceea a unui român, Ioan Pârvulescu. Mai bine însă ar fi fost densuşianist... Faimosul geopolitician aproximează istoria din motive ideologice post-sovietice expansioniste, căci "spațiul euroasiatic" nu există dacă nu vorbim la origine de pelasgi sau de indieni în sensul "out of India" al lui Alain Daniélou, iar apoi de mongoli.


Deci dacă neamul ne determină în chip esențial, şi de la temelia firii noastre, atunci pricepem imediat continuitatea acestei firi prin unirea ei într-un acelaşi Duh. Astfel firea nu ne este unică, dar este unitară, fapt cu atât mai remarcabil cu cât unificarea este consubstanțial armonioasă. Identificarea cu originile iată, e încă manifestă hic et nunc (aici și acum), în chip definitor.


Neamuri ca acelea chinezesc, în sutele sale de declinări etnolingvistice de pe lângă scrierea unificată citită azi mai ales în limba mandarină, sau cel japonez, au aceleași tipuri etnologice și culturale de unificare cu ale noastre. Ungurii, jidanii sau elenii nu au același tip de unitate, în ciuda eforturilor respective, de altfel cu totul remarcabile, de branding politice sau identitare.


Neamul nostru, în istoria sa cardinală, și istoria sa cardinală însăși, ceva ce este mai mult decât chiar istoria românilor, sunt deci limitate în mod exclusiv de invariantele lor evidente - de sufletul românesc, de locurile etnogenezei, apoi de caracterul lor continuu, și în mod definitoriu invincibil.


Chrismon.png

Cum arată istoriile care nu sunt cardinale ?

"Luăm un scluptor !" (sic adică așa) cum se exprima verbatim (adică așa zicea el, nu eu) un strălucit elev al cursurilor de socialism. Luăm deci un exemplu foarte, foarte public : Jidanii (ENGL Judeans, HELL iudeii ) de pildă nu au, în ciuda rasismului lor excepționalist, apoi nici nu pot avea acest tip de unitate a originilor. Fiind o amfictionie a unor "times of troubles " (vremuri de bejenie), acest "proletariat extern" în marginea lumii siriace, în mod autentic, chiar maximalist, "ei" ar putea fi doar tribul lui Iuda plus o ideologie iudaizantă, iar azi agresiv sionizantă. Astfel scria de exemplu Arnold Joseph Toynbee, azi cenzurat de sioniştii care i-au "corectat" monumentalul Studiu al Istoriei printr-un avatar al "cursului scurt" de faimă stalinistă în care au diluat apoi înghesuit torentul magistrului pentru a-i înneca peștii.


Într-altfel de Conjecturi și Refutații quasipopperiene care propun tot "falsificabilitatea" drept criteriu al teoriilor " legit " (aprobate) pentru discuții "libere", un oarecare rabin obligă, cu delegație de la sediul central, pe magistrul Toynbee, bătrân și bolnav, să se apere. De ce ? Pentru că a îndrăznit să nu includă pe " Iewes " - cum scria deja Francis Bacon sub nom de plume (pana) lui William Shakespeare printre "civilizații", folosind termeni "dușmănoși" cum ar fi acela de "fosilizați".


Chrismon.png


Opus ignum

Dar progresul... avansează "cu pași mărunți și repezi" cum era scris deja în vechile Regulamente militare, organice, de către Ionescu, Popescu, grupul. În curând întreaga literatură mondială, și nu numai cea istorică va fi updated (adusă "la zi") pentru a fi "scuzată" și corectată ca să "corespundă"... Domnul Însuși va fi corectat și adus la zi deoarece da, am auzit cu urechile mele pe ereticul episcop de Roma papistaș declarând cu emfază satanică, "faptul" că El trăiește în inimile oamenilor care, ele, ia uite, ce se mai schimbă. Să uităm sofismul și petitio principii (circularitatea silogistică). Se sparie gândul !


Azi corectorii politici ai guvernului mondial, cei cu normă întreagă, cum nu-l mai pot obliga și pe Francis Bacon / William Shakespeare să-și facă o zdravănă autocritică bolșevică se răfuiesc direct cu editorii moderni ai autorului, o, iată, cât de vinovat "antisemit", al Neguțătorului din Veneția. Dickens nu fusese încă expurgat de atitudinea lui "nesănătoasă" prin scrieri antisemite ca David Copperfield, Oliver Twist etc. care cuprind personaje răutăcioase și prea caricaturale, de-a dreptul jignitoare pentru "percepția corectă", cum ar fi numitul Fagin.


Cum erau în istoria culturii universale prea multe astfel de exemple nefaste "lucrătorilor culturali" ai guvernului mondial, e limpede că apăruse deja necesitatea "legică" a unui organ central, un Minister al Adevărului care să reglementeze toate problemele care se puneau, spinoase, în calea "progresului" gândirii umane prin expurgarea opiniilor "deviaționiste" și "dușmănoase" ba chiar de-a dreptul "incorecte", prin "centralism democratic" și prin crearea "liniei partidului " unic.


Azi "progresul" ne permite deci ca însuși Adevărul să beneficieze de re-dirijarea domeniilor de gândire prea periculoase în dezvoltarea intelectului și judecății tinerilor câtre "jocuri" educaționale exemplare, reconstructive, cultural-educative. Avantajul acestora este că ele sunt lesnicios schimbate "global" dintr-un "organ central", un "guvern mondial", printr-o "nouă ordine" operând prin circulare invizibile emise de Magiștrii Discursului. Circularele sunt implementate prin "lucrători activiști de partid și de stat" ("idioții utili' "), controlate de pâri pândaci turnători, infiltrați peste tot (sayanim ), spre iluminarea "vitelor" plecate departe, spre mereu "noi" culmi de progres, (goyim )". Suntem "edificați". Au şi minciunile soarta lor... De la bolșevici la globaliști...


Chrismon.png


Authos epha

Totuși, Tribul lui Dan din Galileea este desigur tot indoeuropean, protoionian, ca Danaii, iar numai beduinii din pustiul Sinai în sudul Ţării Sfinte sunt protosemiți protocananeeni. Habiru din faimoasa stelă a faraonului Mirneptah nu e un nume etnic. "Khazar"-ul este turc roșu iar nu semit. "Elen" nu este nici el un etnonim, iar "ungur" este un concept doar politic, bazat pe o uniune tribală on ogur genografic pestriță, obscură, de loc exclusiv asiatică, iar nu o realitate genografic doveditoare, cum am demonstrat mai jos. Formele acestea "culturale" care sunt fundamental fariseice, resentimentare, bazate pe o retorică a drepturilor și pe "scorneli" și "basne", crearea de false legende, sunt lipsite din start de seninătatea Adevărului deci nu pot înflori.


Rus-ul kievean par a fi mai degrabă scandinav (varegii) sau original asiatic (khazarii) decât vreun scit, sau paleoslav cum credea o întreagă şcoală identitară fondatoare ca aceea a lui Mihail Rostovțev (Михаи́л Ива́нович Росто́вцев). Controversele acestea cresc mai ales de la cercetările lui Florin Curta încoace. Oricum, lumina aceasta nu vine de la Răsărit, cum se străduia Mihail Sadoveanu să ne îndoctrineze din lojele sale însingurate.


Chrismon.png

Cum înțelegem un exemplu de istorie prin cardinalitate ?

Vlasgii sunt însă altfel. Putem spune că "noi", "românii etnogenetic de pretutindeni" suntem "pelasgii" originari. Într-adevăr, noi suntem acei oameni stabili de la început, cei "ai locului". Unde ? Ştim de unde : De la Nistru pân-la Tisa, apoi chiar de dincolo de Don (Dan), din stepa cazacă, pân-la Rin (Rhi-Dan) și Ron (Rho-Dan), iar mai apoi chiar din Dania sau Dacia baltică până dincolo de Voscopole, Aminciu ori Pind, în valuri circulare crescând în jurul Ardealului, care este vatra românească. Pelasgia Magna este Europa Veche !


Suntem etnic, genografic, cultural, apoi chiar în ciuda politicului, (și mai ales în ciuda politicului corect), un neam exemplar. Suntem dovada vie a singurei etnogeneze europene autentice. Iată cu noi o continuitate clară a unui neam viu, contemporan. Această realitate este azi dovedită în lume, apoi extrem de caracteristic manifestă unitar, în chipuri etnologic, genografic, arheologic, cultural, arheomitologic, mitologic, chiar paleolingvistic (Kurt Schieldmann), evidente, încă din timpul paleoliticului inferior (maximului ultimei mari glaciații).


Firea noastră este la rându-i imediat recunoscută peste tot drept caracteristică, fapt de asemenea de mirare, întru totul tainic, chiar și dacă nu este el însuși întru totul unic. Nu e vorba la noi după modă sionistă de programe de "branding" sau de "afirmare identitară" în care sunt momite "neamurile". Până la decadența argyrofilă (iluministă) mascată drept "progres", toată Europa era ca la origini, și cum a rămas până mai ieri și neamul nostru, până la moarte, mereu populată cu muncă, vitejie apoi întotdeauna cu dreptate.


Chrismon.png


Determinantul Matricii Neamului Românesc ?

Cu momeli, cu concursul autohtonilor ("cu iaurt, cu gugoșele, te făcuși vornic, mișele !") am fost mereu înșelați, doar-doar am putea fi vreodată striviți, stricați, acuzați de "legionarism", "nazism", sau mai știu eu ce, apoi sigur uitați. De două sute de ani încoace, văzând departe, Anton Pann ne îndemna să rămânem "vechi", domnule, scriind ca Nicolae Filimon, acela însuși profetic, prin titlul "Ciocoii Vechi și Noi"  : "Fă-te om de lume nouă să furi cloșca de pe ouă ! ".


Firea noastră pare mai mult un fel de Duh care se toarnă prin locurile noastre de care ne-am legat felul de a fi încă dintru început, în fiecare fire genetic, apoi gentilic individuală, care s-a petrecut pe aici din sutele de neamuri streine care ne-au călcat prin casă.


Buna credință, care este frumos, firesc și bine cunoscută, la fel ca și legile frumoase ale civilizației vlasgice originare ne caracterizează și ele într-un mod complet și foarte bine definit. Cine fura de foame nu era la noi pedepsit prin leges bellaginae. Suntem născuți într-o limbă și într-un neam unice, într-un Duh, într-o matrice, exact ca un fagure de miere.


Determinantul nostru unic, triplu în chipurile cerului, are o oglindă sufletească, în care continuitatea neamului, firea sa, și dreapta și buna sa credință (legea noastră strămoșească) aduc nădejdea, pacea, apoi identitatea noastră sufletească. Și acestea toate ale neamului românesc, cele șase laturi ale fiecărei singure celule ale fagurelui nostru de miere, continuitatea, identitatea, firea, bravura, pacea, buna credință, ne caracterizează într-un mod cu adevărat definitoriu, peste tot, de la început, și până la sfârșit.


Chrismon.png


Pavăza Neamului Românesc ?

Mai e de spus ceva : Străvechea pavăză vlasgică, (hexagrama cucuteniană), a fost răpită, sub formă deturnată, de ideologia sionistă cea mai recentă, drept "stomahul" "lui David". Într-adevăr, în nicio urmă arheologică din Ţara Sfântă nu apare acest simbol, care doar în limba idiș (o interesantă sintaxă rusească a unui fond khazar, o limbă turcică, tărăgănată, relexificată într-o veche germană de jos), se zice magendavid.


Unii cred deci că ei ar fi singurii oameni, sau doar se prefac, ori doar se poartă în lumea toată de parcă ar fi la ei acasă sau de parcă istoria începe sau se termină cu ei. Onoarea nu mai e însă de la ei încoace o valoare universală deoarece ea se vinde sau cumpără de idolatrii lui Mammona. În alte locuri se ia totul fără să se dea nimic din tot ceea ce nu a fost niciodată al celor ce iau. Geniul hâtru, coțcariu, al foarte subtilului dascăl Ion Creangă ne îndeamnă să ne ferim de Omul Spân.


Alt mare clasic, Vasile Alexandri, ridiculizează "farmazonul " din Hârlău la 1840 , apoi ne previne formal să evităm Lipitorile satului la 1860, la numai 39 ani. Avem prin acest mare scriitor, poate ultimul diplomat român care nu a fost mason, o trasabilitate a politicii de infiltrare a Principatelor române, încă neunite, apoi unite condiționat, ca să încetățenească pe alogeni, legând astfel neamul de inamicii lui declarați, încă de la început.


Cum altfel, considerând geografia istorică a proiectului sionist ? Or fi devenit ei, clasicii moldoveni, altfel, ca din întâmplare, dintr-o dată, xenofobi ? Sau mai mult, Mihai Eminescu n-a fost oare asasinat doar pentru că ne organiza apărarea, iubind până la moarte neamul românesc, ca un mare erou voievod ?


Biografiile "xenofobilor" nu trebuiau oare scrise apoi în feluri mult expurgate, ca sarcină de partid, de către masonul istoric, talentat dar cirotic, apoi oportunist ca nimeni altul, George Călinescu, la cererea unor colegi de lojă ? De ce ne mai mirăm însă de firea altora, care au fost găzduiți bine de noi, apoi apărați, când chiar imnul sionist HaTikva este furat de-a dreptul, cu copyright publicat cu tot, la Viena, de la eminentul muzicolog Guilelm Şorban, tatăl filantropului critic Raoul Şorban.


Dacă gentlemanului desăvârșit, marelui boier cu suflet mare i s-ar face dreptate, altfel decât prin titlul, foarte ciudat, de "drept între popoare" (oare de ce nu "drept printre oameni" - poate pentru că în Talmud e scris că "vitele nu-s oameni" ?) păi atunci de câte ori se intonează "Cucuruț cu frunza-n sus" s-ar plăti românilor, al căror geniu popular l-a creat, toate drepturile de autor ale familiei Şorban ?


Chrismon.png

Neamul Românesc ca limba sa, un fagure de miere ?

0117.JPEG


Apropierea noastră de albine prin Zâna Maia, simbolul străvechi al Zeiței Mamă, este o realitate în care evident mustește cardinalitatea mulțimilor noastre nenumărate, roind cu tărtăcuțele lor din Tatra prin toată Pannonia încă din negurile timpurilor istorice, mult înainte de pastores romanorum, peste tot. Suntem ai neamului vlasgic tot astfel ca fiecare celulă din fiecare fagure din fiecare roi din fiecare poiană de stupi. Unde ? Ei bine, am "roit" mereu în fiecare din zecile de "Ţări" vlasgice din toate drumurile montane străvechi, postglaciare ale Europei. Dar care sunt acestea ?


Organizarea noastră originară, anistorică, apoi cea istorică, sunt evidente peste tot în Europa. Într-adevăr, chiar azi, se mai vede încă Valahia Walască (Wallachei ) - Ţara vlahilor de dincolo de Brână (Brno) (Pressburg), între Boemia și Moravia, la apusul Slovaciei. De acolo, prin locuri de transhumanță eternă, mereu binecuvântată, chiar și moșii mei au plecat înapoi spre origini, în eterna reîntoarcere, invariant faimos al Tradiției, pe aceleași drumuri de munte tainice ca și strămoșii noștri vlasgi, de au ajuns până târziu, în vremea bunicilor bunicului meu, aceia fixându-se, până la urmă, ceva mai sus de gorali, în Bucovina.


Dar unde în Europa, chiar Asia, nu sunt ei, "navigatorii uscatului " pelasgic originar, cum i-a numit în ultima sa carte, un testament spiritual tainic, magistral, însuși creatorul curentului de gândire cel mai limpede al neamului românesc (ortodoxie și românism) ? E vorba desigur de marele teolog european, părintele profesor Dumitru Stăniloae. Oare nu sunt azi vlasgi etnogenetic originari și prin Ţara Zarandului, Ţara Moților, Ţara Oașului, până în Ţările române, Ţara Făgărașului, Ţara Amlașului, Ţara Loviștei ?


Bacii vlasgi armâni, urcând spre Sibiu, apoi coborând prin Valahia ca să ierneze cu turmele pe la Dunăre, nu-s ei oare cunoscuți drept ungureni ? Apoi nu sunt ei, prin călători (SERB kjelatori ) răspândiți în toate părțile dalmate, iar de-acolo spre est, la vale prin Via Egnatia către Vlaherne, în inima Ţarigradului ? Ori iar în jos, spre Miazăzi prin Voscopole, apoi sub linia Jiricek, la Aminciu până dincolo de Pind ?


Alții au mai plecat, nu mai știm de când, poate chiar încă și începând din mileniul opt î. Hr., (dacă imaginăm raporturile dintre culturile Petrești și pre-Cucuteni), din Ţara de Jos, până mai hăt departe, "peste nouă mări și nouă țări". Au ajuns realmente foarte departe, cu ajutorul vântului de stepă prins cu măiestrie în pânzele înfipte în puntea carelor moldovene. Imaginea pânzelor în zare e autentică, din opera lui Paul Goma.


Dar de asemenea, de la Cetatea Albă până-n zare, vasele comerciale ale lui Ştefan cel Mare și Sfânt se numeau tot "pânzare". Se numeau la fel în orice caz până taman dincolo de părțile tătărești cum se zicea în vremea lui Ştefan cel Mare și Sfânt locurilor lui, apoi cum ne indică până azi toponimul Taman (de faimă mlăștinos khazară foarte târziu maeotică).


Chrismon.png

Caelum, non animum mutant qui trans mare currunt

Au rămas aceiași vlasgi, oriunde au ajuns, de exemplu în Pandjabi (Panci Apa, Cinci Ape). Peste tot, întocmai cum fiecare fagure al aceleiași specii Apis reprezintă aceeași miere, indiferent din ce flori iese, roiurile lor au fost o pars pro toto in omnibus definind neamul românesc etern, etnogenetic de pretutindeni, cu limba lui dulce ca mierea, în modul cel mai cardinal posibil.


Cum de nu vor oare criticii să vadă ce e atât de limpede evident, anume tot tabloul, în întregimea sa armonioasă, de la origine unitar (e pluribus unum ) ? Desigur nu e greu, dacă acceptăm o întregime cardinală, o pars pro toto, în chipul fagurilor de miere, evitând disonanțele cognitive, endemo-epidemice azi, by design. Dinamica lor hexavalentă, colectivă, este drept, e foarte particulară, într-o derivabilitate demonstrată în orice punct, deci continuă, cu puncte care au cu toatele o manifestare fenomenologic istoric dramatică, dar și invariantivă, întru toate unică.

Chrismon.png

Neamul în veșnicie

În timpul creat, suntem un neam care se manifestă evident și definitor astfel, cu totul unic, încă înainte de Nașterea lui Hristos, cum mărturisesc autorii antici, mai ales cei orfici, ca și primii autori creștini, apoi mai ales părinții capadocieni.


Iată o valoare fondatoare hexavalentă, care nu poate fi codificată, fiind intrinsec și inerent legată de firea omului, drept cultură a Duhului. Din păcatele noastre, și nu sunt puține, căci eu scriu aici și istoria trădărilor la români, noi avem căderi cu sutele, ca toate slutele, și cu miile, ca mumiile.


Dar nu de câte ori cădem noi e de mare și minunată mirare, ci de câte ori ne ridicăm noi.


Sisif și Fenix sunt într-adevăr singurele mituri autentic fondatoare ale neamului românesc. " Noi avem credința necontenită, și tragem necontenit nădejdea că vom avea mereu și dragostea necontenită." Într-alt orizont, Paul Claudel scria la rându-i, inspirat, cum că "Dieu Seul est Présence continue..." (Domnul singur este prezență continuă)... Tainică, dulce, liniștitoare continuitate...


"Aquila non capit muscas" (Nu prinde muște pajura !). Așa cum nu toate religiile sunt egale între ele, și nici măcar comparabile, nici toate istoriile nu pot fi la fel scrise. În toate varietățile nominal diferite și doar formal diverse, "homo religiosus" face sacrificii într-un mod variabil codificat, însă cu toatele doar "do ut des " (îți dau ca să-mi dai).


Iar în ortodoxie e cu totul altfel : chiar Domnul însuși se sacrifică prin Hristos în chipul unui om și anume astfel pentru ca suplicantul să fie la înălțimea generoasă, liberă și stăpână la care a fost creat. Astfel, în chipul și asemănarea Lui, primind deci mereu viață adevărată prin Sfântul Sânge și Sfântul Trup al Domnului, drept credinciosul este încredințat în Viață de Cale întru Adevăr.


Gândirea aceasta este la rândul ei garanția continuității noastre. Martha Bibescu scria, admirabil, cred că în Isvor, că neamul nostru nu are nevoie de pildele apusene, că "el este lui însuși pildă". Aceasta este forma gândirii strămoșești, garantată ca și predania, și nu poate fi "corectată" deoarece ne-a determinat, ne determină, apoi, Doamne ajută, ne va determina în veacul vecilor. Ea este mai mult decât esențial corectă.


Într-adevăr, Adevărul, dacă nu este revelat, El nu există (Petre Țuțea). Iar relativizarea prin nivelarea unei ierarhii naturale de orizonturi de studiu și prin ignorarea filosofiei nuanțelor este doar o ideologie înșelătoare, care cu siguranță nu produce nici măcar un ersatz de metodologie licită.


Ideologia politicului corect este astfel demascată a fi doar cea fariseică, prin reanimarea celei falite a "internaționalismului proletar". Iar ascunderea unor intenții perverse, scăzătoare și pline de patima hoțească, sub aparențe nobile și arogante, intens directive, le este chiar și lor tot mai dificilă.


Tot astfel, așa cum toate varietățile de cult care se numesc singure "creștine" nu se pot compara între ele, doar Cultura Duhului este felul firesc de a fi. Un alt hâtru bun de glume explica, edificator, cum "catolicii sunt mai buni decât catolicismul dar ortodoxia este mai bună decât ortodocșii".


Să nu repetăm mantrele și poncifele unei "edutainment" care ne formatează la cel mai jos nivel posibil, deformându-ne prin îndepărtare de la fire !


Și să nu mai fim ecoul unei educații de sclavi și de idioți utili, bună doar pentru vite și pentru masoni, dirijați cum sunt și aceia de criptocrația "magiștrilor discursului".

Chrismon.png

Modelul studiului

Avem în Georgipedia, ca în toată seria vlasgică, un model minunat. Iată-l :


Chrismon.png

Studiul lingvistic reconstructiv al vremurilor pre-zalmoxiene

Dacă tot avem, pentru că "ne-am ales", cuvântul "cardinalitate ", să-l cercetăm un pic pentru cum sau cât ne-ar mai poate ajuta el în scrisul istoriei, cu originea sa :

Chrismon.png

Cuvântul ce exprimă Adevărul

Ei bine, *kerd este rădăcina PIEU (proto-indoeuropeană) pentru "cord", "cordial", "cardanic", etc. Este un "sens pivotal", dar înseamnă și credință. Este direcția "kardo" a ritualului roman de fundare a cetății, kibla musulmană (care are alt punct cardinal la orizont) apoi Axis Mundi, (Cardines Mundi, CARM), Coloana Cerului, de faimă neștirbită în reprezentările motivelor populare din ceramica cucuteniană, din stâlpii funerari, apoi din costume populare ori stâlpii din porțile caselor în folclorul și mitologia românească.


Faimosul Julius Pokorny (POKO) fiind mult mai precis, este vorba în *kerd de radicalul numerotat de el la paginile 579 jos - 580, din Indogermanisches Etymologisches Wörterbuch în ediția anastatică de la Tübingen din 2005 (BOBE-5759) I Band, 5. Auflage 2005, (ISBN 3-7720-0947-6). Etimologiile radicale ale lui Pokorny sunt notate azi mai ales după obiceiul contabil al concordanțelor cercetate de James Strong. Sistemul studiilor biblice etimologice al rădăcinilor Strong este un lucru matur, exemplar.


Astfel a ajuns rădăcina cea mai veche cercetată hic et nunc a numelui de cardinalitate la lista lui Pokorny sub numărul 934, ceea ce notăm în Georgipedia astfel : (IEWP-0934). Ce găsim acolo ? Aflăm (k̂ered-) k̂erd-, k̂ērd-, k̂r̥d-, k̂red-, adică tot un sens primordial de inimă, apoi cele mai tainice de ax, cer, balama, pivot, credință și iată, într-un cuvânt, nădăjduiesc că e fericit ales, chiar "cardinalitatea". Desigur, universurile semantice ale limbilor fiice, care sunt peste două mii azi, sunt sub acest "pilon" (IEWP-0934) la rândul lor, extrem de semnificativ, "cardinale". Vom vedea aceasta imediat, împingând în suprafață pe câmpul de studii, spre sensuri congruente.


Chrismon.png


Sapă, sapă, până când vei da de apă

Dar nu e încă totul, măcar tot ce știe deja, opera quae extant omnia, în domeniu ! Cum între timp au mai intervenit, în cercetări, după faimosul Julius Pokorny (POKO) și alți foarte mulți și denși autori, săpători cu toții pe mai departe, în căutarea limbii unice dinainte de turnul Babel, aceștia au ajuns până spre strania, contestata, apoi încă ipotetica, presupusa limba nostratică, noi mai avem încă de căutat la rădăcini.


Sincer, noi am mers până și la genialul dar contestatul lingvist german Kurt Schieldmann care e cenzurat, deci citatele la el vor fi explozive. Vom ataca subiectul într-un capitol dedicat. Pe drum am avut binecuvântarea să aflăm de Theo Vennemann, dar mai ales pe cea de a ne împrieteni cu academicianul Mihai Vinereanu, cel mai mare specialist și revoluționar al etimologiilor dacice, românești, apoi cu un geniu special, ciudat, dar la fel de adevărat, anume Florin Croitoru.


S-o luăm încet, apoi mai degrabă sistematic : Am cercetat pe Allan Bomhart în Nostratic Etymological Index, apoi pe Aron Dolgopolsky, în Nostratic Dictionary (care nu este încă publicat, și care merge la înrudiri de origine proto-indoeuropeene cu limbi proto-hamito-semitice, cu unele ecouri până azi, dar un pic cam prea departe, până la *-kódò care înseamnă sternul, osul pieptului, LATI sternum în limba bantu, dar pe care-l folosim la rându-i cu concursul unor baze de date foarte vaste.


Allan Bomhart acesta, atât de publicat, mi se pare a fi un mare și abil partizan, împins înainte de comitetul central sionist al proiectului înnecării peștelui indoeuropean într-o mare semitică. E drept că sunt poate prea atent la detalii, dar această ipoteză de lucru nu mi se pare de loc imposibilă de când am priceput cum vor turco-khazarii să se îmbrace în "semitism". El nu e însă chiar atât de "dus cu pluta" ori adus de departe (far fetched ) deoarece iată, de exemplu, aflăm de la el cuvântul "radical" (BOMH-0139) *p’ul-a, care este substantivizat ca ENGL swelling, hump, lump, bulge apoi și adjectivizat ca ENGL swollen, round, bulbous.


Am luat exemplul acesta nostratic doar pentru a face de râs latinismul românilor celor care ne mai împing originile noastre vlasgice aiurea, deoarece ei mai caută încă, acum, în epoca lui Micheál Ledwith sau Carme Jiménez Huertas penisul în pimnițele (Pennites) de la Roma, la Dii Pennati, iar nu la ei acasă, Akka Sua.


Chrismon.png

Prandiulu Academicu

Am procedat în paragraful de mai sus un pic în linia listei de bucate a lui Alexandru Odobescu oferită la Prandiulu Academicu dat celebrilor August Treboniu Laurian și Ion Massimu, care prin căpoșenia lor "etimologizantă" dar tare ardelenească l-au făcut pe bietul Vasile Alecsandri să demisioneze din Academia Română, acea societate literară creată la 1 Aprilie (1866). În fine Mihai Vinereanu (VINE) ne ajută și aici în mod direct cu o admirabilă serie de volume etimologice proprii, pe care noi le folosim de asemenea, passim (peste tot).


Iată deci nostraticul *ḳerdV care înseamnă inimă, dar de asemenea piept în nostratică eurasiană, iată aproximarea KVRTV în boreană, apoi *ḳard-, chiar ~ *garṭ- în proto-afroasiană. În kartveliană *mḳerd-, iar în eskimo-aleutină *qatǝɣ Vast, adânc câmp de cercetare, sau cum ar fi scris Toynbee, un foarte legitim Knowledgeable Field of Studies (KFOS) !


Dar această adâncime este foarte evocatoare, prin unicitatea unei sonorități primordiale, atât de dragă lui Kurt Schieldmann. Într-adevăr, dacă apropiem cărd de gârt sau de gât, gârț, țâțâni, gâtiță practic le și vedem, literalmente, cum ies din inimă pe horn în sus, ab imo pectore, adică din adâncul chieptului, deci într-un sens înălțător.


Iată cum sună, atât de evocator, totul, în limba noastră, atât de conservatore, în primul rând prin vocalism, apoi prin lexic, și atât de stabilă fonetic. Toate acestea sunt semne congenitale de urcare directă, în linie dreaptă, pe locuri binecuvântate, invariante, din limba primă, limba "priscă", poate chiar din cea unică.


În suprafață cercetăm pe mai departe, la limbile fiice, câmpul semantic, apoi ceva mai sumar, pe cel fonetic, tot cu Pokorny, ceea ce el numește "material". Vom observa o cardinalitate semantică, un fel de "atractor de sens" care trage după sine un "câmp fonetic" în care ne regăsim ca acasă printre atâtea straturi de timp, apoi peste atâtea cercuri auto-întreținute de expansiune, ca valurile în jurul țărușului înfipt adânc în mâl :


Chrismon.png

IEWP-0934

(k̂ered-) k̂erd-, k̂ērd-, k̂r̥d-, k̂red-,



  • În Limba Greacă (HELL) καρδίᾱ (ATTI), κραδίη (HOME), κάρζα (LESB), κορίζᾱ (CYPR.) iar în românește (DARO) inimă, stomah, semn în plante (*k̂r̥d(i̯)a). Poetic κη̃ρ, -ος n. inimă (*k̂ērd ); κέαρ construit din ἔαρ : ἦρος ;


  • În Limba Latină (LATI) cor (din *cord), cordis iar în românește (DARO) inimă, con-cors, -dis , dis-cors sunt construite evident drept concordie apoi discordie ;






  • În Limba Bretonă (limba din Bretagne) (BRET) kreiz, iar în românește (DARO) mijloc, centru ; S-ar putea ca acest cuvânt breton să provină din *k̂redi̯om sau din *k̂r̥di̯om prin culoarea închisă a sunetului inițial. Consonantizarea ar putea veni din (BRET) crú, acel cuvânt care în românește (DARO) este sânge. (Această interpretare a cuvintelor bretone necesită o formă de bază care ar fi trebuit să fie *k̂redi̯om) ;


  • În Limba Gotică (GOTT) haírto, în Vechea Germană de Sus (OHIG) herza, în ags heorte, în anord hjarta în românește (DARO) inimă (Acestea toate ar cere o formă compusă *k̂ē̆rd-on-) ;




  • În Limba Letonă (LETT) sir̂ds la feminin, (mai vechi era masculin) ; în românește (DARO) inimă apoi ser̂de la feminin în românește (DARO) semn în lemn, dar și miezul lemnului. Forma de bază *šérd- apoi šir̃d-, comparată cu vechiul Genitiv Singular širdés apoi cu Genitivul Plural širdų́ din PIEU *k̂erdés și *k̂erdṓm beruhen; A se consulta referința în BaltoSlavica (Trautmann Bsl. Wb. 302) ;




  • În Limba Hitită (HITT) ka-ra-az (karts), Genetivul fiind kar-di-aš. A se consulta referința (Pedersen Hitt. 41) ;


  • În Limba Irlandeza Mijlocie (MEIR) cretair care înseamnă sfinte moaște avem combinația etimologică PIEU k̂red+dhē, care înseamnă magie ceea ce cred, încredere, credință. În Limba Vechea Irlandeză (OEIR) śrád+dadhāti înseamnă tot încredere, credință (care sunt separate în śrád asmāi dhatta, crede în el ) sau śrad-dhā a avea încredere în, în Limba Avestică (AVES) zrazdā- a avea crede în (din *srazdā- iar prin etimologie populară ar urma zǝrǝd- inimă) ;




Chrismon.png

Studiul direct al vremurilor pre-zalmoxiene

Extremă adâncime și suprafață apoi subtilitate în perceperea vechimii sau răspândirii unui duh de Adevăr în istorie ! Pricepem de ce e fascinantă călătoria cu acest duh. Într-adevăr, avem aici un câmp semantic din care fac parte azi crucea cardanică, balamaua, iar până azi cuvinte străvechi, poate originar unice, poate doar pelasgice, ca țâțâna drept explicații.


Homofonele cum sunt ker-1, ker-2, sau ker-3, (ker(ə) la Pokorny) nu se identifică, doar ating câmpul semantic al inimii și credinței, acela din faimosul (IEWP-0934). Ele însemnând doar, respectiv, corn, creștere, căldură constructivă (aceea din scrum sau ceramică, cum ischion, schelet, isichie, scânteie, apoi sufixul arhipelasgic -escu vin din ceva ce indica un altar portativ, eschara, cum sunt multe aflate în cultura Hamangia) putem admira aceste rădăcini mari cât coroanele la arborii din câmpul pământului nostru cultivat în forță.


Chrismon.png

Câmp, forță, potențial

Teritoriul studiat este, cum vedem, vast, adânc, mlăștinos și stufos. Dar avem în explorarea lui un potențial, chiar o ancoră în timp, apoi o forță antigravitațională într-o călăuză nesperată, care ne poartă ca un înger fără greutate (a baris ) în zbor planat peste tot ceea ce dorim atâta să vedem...


Deci dacă tot am perceput un "atractor" în câmpurile acestea de sens, oare n-avem de găsit vreun altul, ca o călăuză, chiar pentru istoria noastră cardinală ? Aceasta ar trebui să ne reprezinte, în duh, continuitatea, firea, vitejia, seninătatea, și generozitatea, omenia, apoi mai toate darurile cu care a binecuvântat Dumnezeu Neamul Românesc, cel din veac, în chipurile lui de origine, vlasgice, cu etnogeneza românilor de pretutindeni care au plecat din vatra românească, Ardealul, apoi dacice, apoi chiar cele românești.


Vestea proastă e că această călăuză va fi tare greu de cunoscut, nefiind numită ideologic sau politic, apoi mai ales va fi imposibil de recunoscut.


Chrismon.png


Vrednicia serabică

Dar vestea cea bună e că l-am găsit, citind din sfântul Grigorie din Nazianz, apoi din marele său prieten, sfântul Vasile cel Mare din Cezareea Capadociei. Sfântul Grigorie din Nazianz îl citează pe Abaris cu tot cu săgeata sa, ca la Herodot, doar cu un pic de emfază clasicistă elenizantă. Probabil că era vorba atât de renumele acestui exemplu din curriculae-le educației retorice antice, cât și de influența lui Himerius, sofistul profesor al renumiților frați capadocieni la Atena.


Platon însă scrie mai clar despre el în Charmides. Eu doar în traducerea lui Constantin Noica l-am descoperit. Filosoful acela fin, tatăl părintelui Rafail Noica este cel care "simte" lucrurile de la originile pelasgice ale culturii europene. Într-adevăr, întocmai ca Martin Heidegger sau ca Anton Dumitriu ( mai ales cel din Terra mirabilis, apoi din Philosophia mirabilis) Constantin Noica îl învăluie de-a dreptul pe Abaris în darurile cuvintelor lui pelasgice.


Urcând noi în priceperea sensurilor până spre Antichitatea înaltă, să zicem, un pic maximalist, în secolul pelasgic al optulea înainte de Hristos 08BC, cunoscut mai ales prin ritualul pelasgic de la fundarea Romei în peninsula italică, apoi prin primele olimpiade. Acestea aveau loc după aducerea din Miazănoapte, a darurilor, prin fecioarele cântate de Pindar, primitium frugae, în peninsula pelasgică a "elenilor". Aceștia erau doar imigranți, sosiți acolo din nordul lacului maeotic (azi marea de Azov).


Ca fecioarele tare "ochioase" Orge și Hyperoche, nume probabil eroice, dar e posibil să fie și nume comune, funcționale, de aducătoare de daruri rituale, ca dătătoare de legi și datini, întâlnim deci în isvoarele antice, de pe pământurile noastre "din Miazănoapte", un personaj tare tainic, exemplar, la rându-i "cardinal". Acesta este faimosul nostru Abaris Hiperboreanul, Abares din Miazănoapte, pe care eu îl numesc neiotacizat deoarece am mai descoperit, scriind prin 2002 lui Andrei Vartic care mai trăia încă, nevoind din zor, câte ceva.


În vremurile noastre supercritice, dar care nu lămuresc mai nimic, ci ascund totul, deoarece trăim vremurile lui fake news, acest personaj a beneficiat încet încetișor, începând din Antichitatea Joasă de aproape toate calificativele imaginabile. Într-adevăr, de la vrăjitor, preot pelasg al lui Aplu, preot "scit" al lui Apollo, medic, mag, preot "grec" al lui Apollon, "zburător" cu "săgeata" lui, un instrument desigur cardinal, vindecător, erou cultural, filantrop, semizeu, om cu coapse de aramă, în care se oglindesc ori fața de aramă a lui însuși, ori fața lui Apollo, mă rog, cam orice imaginația noastră filia temporis (care depinde ca o fiică de tatăl ei, timpul) mai poate concepe.


Dante l-a întâlnit, nel mezzo del camin di nostra vita, în a sa faimoasă catabază, coborârea în Infernul său de faimă virgiliană, care e o celebră descensus ad inferos, chiar pe autorul Georgicelor. Si parva licet componere magnis, cum tare cardinalicește e scris în Georgice, l-am întâlnit anch'io sono pittore, dintr-o dată, la rândul meu, nu pe Virgil, misteriosul premonitor al lui Hristos în Ecloge, ci, de la început, doar pe Abaris.


Eu cred că deoarece în istoria scrisului există dovezi clare de bustrofedon, iar la noi semnele vechi europene au trecut direct în răvașe, cuvintele scrise aveau sens, apoi erau mereu citite în ambele sensuri. Cu o scriere silabică putem numi acest fenomen inversiune silabică (SYRE), iar cu o scriere fonetică, inversiune fonetică, (PHRE). Ei bine, am descoperit că numele "Abares" se poate citi inversat "Seraba". Notez aceasta ca pe o paradigmă, " serabA".


Ei bine, acest "serab" este de la origine numele unei clase întregi de eroi. Ei notau numele (nici "dinastic" nici "cuman") cu misteriosul IO (probabil prescurtare ancestral pelasgică ori doar invocare rituală ca "Iani Ordo", ca mai târziu "din mila lui Dumnezeu"). Voi demonstra mai jos cum reprezentările antice tind să descrie nu unul ci o clasă întreagă de "Abares", semn că vorbim mai degrabă de o castă foarte veche.


Ea provine poate din vremuri glaciare, în orice caz vremi eroice, tradiționale, fiind poate purtătoare a unor secrete. De fapt, cum fac aluzie atributele lor corporale aurite, poate conducătoare, cum indică Iornandes, prin serabos testes (mutilat ca tarabostesei) și cum venerăm chiar azi, la sfinții martiri brâncoveni, ultimii fii ai serabilor din vechime, bar serabi.


Să scriem, cu călăuza noastră Abares, o istorie așa cum a fost, pentru acei eroi ce au făcut-o, vrednic înălțătoare, dreaptă, lămuritoare, exemplară, esențială, organizată chiar și în înșelătoarea ei aparență eseistică. S-o scriem vrednic, deoarece axiotropismul ei , doar aparent imaginar, este asigurat metodologic de cardinalitate, iar ontologic de firea neamului românesc.


Vom vedea mai ales în seria Vlasgica mai întâi șapte studii serabice, acelea centrate pe valori invariant hexavalente, despre Neamul Serabilor (De Neamul Ungurenilor), Corpul Serabilor (Săgeata lui Abares), Cetatea Serabilor, Casa Serabilor, Cerul Serabilor (Oglinda lui Abares), Cosmosul Serabilor, apoi chiar ultimul mare invariant, Cardinalitatea Serabilor. Acum putem în fine începe mai lămurit, și în fine, într-un cuvânt, bun venit în istoria noastră cardinală !


Chrismon.png

Cum se rescrie istoria ?

Istoria se rescrie permanent !


O scriu, se știe, vae victis, învingătorii.


O scriu "oamenii de știință" nevinovați, care își restrâng, saeva necessitas, propriile interpretări, pentru a putea primi plata de la cei pentru care scriu.


O rescriu tagme întregi de trădători ai Adevărului.


O rescriu și politicieni, ideologi, ziariști, "specialiști", amatori, diletanți și postaci ca și diverși alți "experți" mai mult sau mai puțin profesioniști, ca sceleratul obscur și sinucigaș Mihai Roller care vroia să ia cu el în groapă un neam întreg, din care desigur nici nu făcea parte.


O mai scriu apologeți, encomiaști, amatori nevinovați, dar și sfinți departevăzători.


Culmea, unii istorici ca faimosul Procopius din Cezareea scriu concomitent două versiuni ale aceleiași istorii, una oficială și una secretă.


Dar mai scriu istorie și cercetătorii cei atrași, cei interesându-se exclusiv de (și respectuoși față de) Adevărul, Cuvântul care luminează pe cel ce-L caută cu inimă curată și prin smerenia sculelor lui.


Acela, adeverit, într-adevăr, gol-goluț, Acela este Adevărul adevărat cum Îl recunoaște cultura românească strămoșească, aceea tradițională și cultuală a neamului românesc de pretutindeni. Acela este singura noastră nădejde.


Garantul absolut al înțelegerii noastre, dacă ne rugăm să ni se dezvăluie cum se cuvine, și dacă la împărțirea darurilor am fost binecuvântați cu înțelegere, ne ajută să-L putem recunoaște oriunde se găsește și oriunde este El.


El, ca și toți aceia care prin viața lor și cu sângele lor au scris istoria sunt cei pentru care rescriem istoria, așa cum a fost ea scrisă prima oară, real, cu adevărat, și așa cum rămâne ea înscrisă pretutindeni, și permanent în pământul nostru, dar și peste tot unde se află neamul românesc și mai cu seamă acolo unde trăiește ea cel mai adânc, de nedezrădăcinat, anume în inima noastră.


Chrismon.png

Cum se verifică istoria ?

La fel ca astrofizicianul, istoricul poate doar deduce, nu și pipăi obiectele lui de interes ! Actuala topologie a timpului, care este creat, ne interzice, din fericire, "verificarea". Acum vedem "doar în oglindă". Când vom fi într-un timp liturgic permanent, vom vedea "față către față" pe acei despre care scriem, pe toți cei pe care-i pomenim, întrebându-i apoi răspunzând de toate cu smerenie, ca la Judecată despre cum a fost "într-adevăr".


Datoria istoricului ale cărui ideal, cult și crez sunt Adevărul rămâne deci aceea de a intui, a cerceta, a descoperi, a preciza și a explica datele sale în felul care poate fi înțeles integrând cele mai multe dintre ele.


Apoi, căutând în ceruri eternitatea, acel istoric e păcălit de orice pământ în care se simte străin ! Orice nouă descoperire îi schimbă perspectiva, uneori cu 180 de grade.


Și astfel, deci, istoricul trebuie să lucreze atent numai în eternitate, și sub specie aeternitatis (în oglinda veșniciei).


Cu cât e mai precis în caracterizarea negrăbită a descoperirilor, cu cât e mai imaginativ în compunerea lor printr-o teorie cât mai întregitoare, dar și în urmărirea unei idei strălucitoare ca un filon de aur, cu atât el va fi mai folositor generațiilor de istorici care-i vor urma !


Fără ură și fără părtinire, conștient de sacralitatea cercetărilor sale (și ele vremelnice) ale unor vremi ce nu-i stau nicicând sub cârmă, smerit și îndrăzneț, istoricului i se dă să cunoască multe taine, dintr-un drum enorm, presărat cu toate capcanele din ținuturile misterioase ca acelea hiperboreene cum sunt "Aletheia lu' Cron", "Antigona lu' Lozanis" și "Veritas, filia temporis".


Istoria nu e deci un drum ca bulevardul Nevski, cum nici viața "narodno-pseudo-marxisto-menșevicului naționalist" (Gheorghi Valentinovici Plehanov) n-a fost. Aedificabo et destruam ("construi-voi și voi distruge" ) iar nu aedificabo ut destruam ("construi-voi pentru a distruge" ). Atunci "Ce-i de făcut ?"


Istoria se verifică permanent, dar în mod fatal doar indirect și cel mai adesea prin repetiție.


Istoria prin urmare nu poate fi ignorată, fără riscuri, deoarece are tendința de a se repeta, cum afirmă aforismul unui american (George Santayana). El scrie, la rându-i, maximalist :


"History is a pack of lies about events that never happened told by people who weren't there." (QUOT-0001).


Într-adevăr, istoria, cum este aceea în șapte volume interesante scrise de eminenți matematicieni ca academicianul rus Anatoli Fomenko, poate fi extrem de precisă și ironică, uneori chiar și arogantă, față de inconsistențele descoperite și făcute a fi în mod peremptoriu evidente, ale istoriei oficiale.


Dar, deși autorii aceștia sunt preocupați de Adevăr, pentru că ei sunt lipsiți de smerenia sculelor lor, aceea care asigură cea mai înaltă calitate a discernământului profesional, rezultatul poate fi catastrofic.


Este de aceea mereu o încercare a adâncimii smereniei a studia și a scrie istorie.


Fie și numai prin acest contraexemplu, se poate observa caracterul pur transcendent, care ne depășește pe noi toți, cercetători și amatori, al istoriei.


Domnul știe.


Să mergem deci mereu înainte... Doar cu Domnul, slăvit fie El în veci întru toate creațiile sale.


Chrismon.png

Cum se cercetează istoria ?

Dintre mulțimile de istorii particulare, acelea umane și acelea etnografice sunt cele mai importante pentru mine pentru că sunt cel mai aproape de istoria credințelor și ideilor, și mai ales a celor religioase.


Istoria literaturii ca sinteză epică și "știință" admirabilă (George Călinescu) se apropie dintr-o direcție, iar statistica inventarelor arheologice sau paleoclimatologia și genografia vin buluc din direcția opusă, ca să încadreze, paradigmatic, un nou tip de istorie, o istorie cardinală, întru toate foarte promițătoare când este, cum se va vedea, coincidentă.


Istoria universală a neamului românesc ( IUNR ) este exemplară pentru metoda cardinală aplicată la istoria cardinală. Istoria ca disciplină este însă prea importantă și prea formatoare pentru a fi delegată către și apoi relativizată drept "știință".


Știința, în ciuda spectaculosului rezultatelor ei, care sunt de fapt mai ales tehnologice, cele din societatea spectacolului, până ce nu va fi cu totul finită, nu va putea fi judecată, spunea matematicianul și filosoful Constantin Noica, tatăl părintelui Rafail Noica, autorul Culturii Duhului.


Chrismon.png

Există o știință a istoriei ?

Există desigur științe auxiliare, ca arheologia submarină sau paleoclimatologia.


Dar problema istoriografiei și a istoriologiei este prea mult recurs la știință și prea puțin folos al calităților umane.


Știința însăși este, în ciuda publicității ei strict contemporane, doar o făcătură, în cel mai bun caz magică, a umanismului iluminist.


Și deși masonii o absolutizează și o urcă până la Roger Bacon, pe criteriul ciudat al lanțului, presupus natural, dar de loc consensual, al zalelor numite ipoteză, experiment, rezultat, și concluzii, știința ca demers gnoseologic nu e deloc "sigură" sau "garantată" epistemologic.


Karl Popper continuă absolutismul gnoseologic al acestor cătușe conceptuale accentuând valoarea de falsificabilitate a ipotezelor, ancorând cu atât mai mult metodele moderne ale cunoașterii în relativismul cel mai destructiv.


Nu, ca și Matematicile și ca Logicile, ca Medicinile, Istoriile nu sunt științe, nici doar arte, ci rămân, cu o definiție de lucru, doar Magisterii, discipline care se predau, se transmit, se exersează și se învață continuu.


Chrismon.png


Cum se descoperă noutăți în istoria cunoscută ?

Desigur, mergând mereu înainte, descoperim noi date. Iar noi date cer noi interpretări. E suficient chiar și un hapax pentru a răsturna toate teoriile academice recunoscute. Situl din Glozel de lângă Vichy în Franța este un exemplu clasic în istoria scrisului, și nu doar pentru entuziaștii proto-sanscritei ca marele lingvist Kurt Schieldmann care poate fi calomniat în continuare, dar nu pentru că ar fi vreun amator.


Istoricul atipic, ca Heinrich Schliemann sau Michael Ventris, primul doar hangiu, al doilea doar arhitect, au un factor de impact incomparabil mai mare decât mulți istorici profesioniști excelenți, deoarece au ajuns să reprezinte prin întreaga lor viață o idee de cercetare ce s-a dovedit genială.


Istoricul profesionist care descoperă, dezvoltă și ajunge să reprezinte prin el însuși o "idee mare", ca Giambattista Vico, Dimitrie Cantemir, Nicolae Densușianu, Mircea Eliade, sau ca un Laurence Austine Waddell, sau chiar unul ca Arnold Joseph Toynbee, acela este rarisim !


Acel istoric profesionist a cărui viață este închinată unei "mari idei" este mai mult decât un creator de paradigme, e mai mult decât respectabilul avocat Joseph Yahuda (cenzurat de sioniști pentru că a afirmat adevărul în monumentalul său studiu "Hebrew is Greek" ) sau ca bancherul de loc putred Georg Barthold Niebuhr sau încă decât un "celtoman" de talia unui Simon Pelloutier. Mai apoi acela este cu mult mai mult decât un mare profesionist, ca titanul Nicolae Iorga sau ca eroul tragic Vasile Pârvan.


Acel istoric află cu mult mai mult decât "urmele pașilor Domnului printre noi" (Petre Țuțea), și anume află biruința "coincidenței moralei cu politica" (Virgil Maxim), iar nu doar materia simplă a cronologiilor, și ele relative, sau "materia" din listele încrucișărilor, adesea forțate, sau din inventarele crimelor, ale incesturilor, ale cuceririlor, ale războaielor și ale succesiunilor dinastice.


Chrismon.png

Cum "actualizăm" istoria cu fiecare descoperire ?

Istoria se actualizează metodologic, integrativ.


Dar istoria nu se actualizează prin orice metodă. Metoda nu este actualizatoare doar pentru că aceasta a fost inventată, a fost "dată", a fost revelată, sau numai pentru că ea are la un moment dat "căutare".


Eu nu fac aici un discurs asupra metodei, deoarece cred că o credință în raționalism este doar ca orice credință, o investiție energetică și nu o ontologie în toată puterea Cuvântului, și nici un criteriu absolut. Acesta rămâne doar căutarea Adevărului, pe care-L putem recunoaște dar niciodată re-creea, necum vinde ori trafica.


Metoda care cere prin natura ei ca ea să fie adaptată câmpului cercetării, și ca ea să fie aplicată sine ira et studio (fără ură și părtinire), este promisă a fi productivă.


Da, o metodă utilă în cercetarea Adevărului cere să fie, nedivagaționist, pur și simplu bogată, ultraproductivă. Un cărturar spunea că în loc să treacă pădurea pe linia cea mai scurtă, cea dreaptă, sau pe linia cea mai plăcută, cea curbă, metoda sa merge simultan pe toate cărările posibile...


Dar oare toate cărările posibile duc ele drept la țintă ?


Chrismon.png

Metoda cardinală e metoda cercetării "dinspre țintă"

Nu cred că toate drumurile merg la țintă, care este întotdeauna Adevărul...


Eu cred că dintre toate căile care sunt posibile, cele mai cu adevărat productive ne vin ele dinspre țintă înspre noi, cei care suntem căutătorii Adevărului, sau doar cercetătorii aceia inspirați de Duhul Adevărului.


Astfel, curentele distructive în cercetare nu duc la țintă. Într-adevăr, cele mai ascunse (dar nu și cele mai puternice) curente distructive din cercetarea Adevărului, nu-L mai găsesc.


Care sunt ele ? Curentele distructive cele mai faimoase sunt acelea ale falsificatorilor de profesie, dar și acela mai general, prea lung și sinuos, al anti-creștinismului, mai ales anti-ortodox. Acesta din urmă este, și, din păcate, chiar fățiș idolatru, folosind producțiile satanice, prin executanții lui mai mult sau mai puțin conștienți.


Metodele distructive au reușit să extragă nucleul cel mai dur (și să încerce interzicerea) din câmpul cunoașterii istorice a părții ei celei mai mari dar și a celei mai semnificative. Într-Adevăr, singurul eveniment real din istorie este Nașterea lui Hristos.


Astfel harul, Duhul, revelația, îmbunătățirea, magisteriile, tradițiile locale și Sfânta Tradiție lipsesc aproape întotdeauna din istoriile comune. De la pistis, veritas secundum fidem, credo ut intelligam ale italianului Anselm de Canterbury la respingerea propriei demonstrații logice (nepublicate antum) a existenței lui Dumnezeu de câtre Kurt Goedel ( "ca să nu fiu taxat eu însumi drept credincios "...) n-au fost o mie de ani de propășire...


"Progresul", cum ar vrea să ni-l prezinte, ca să ne formateze la nivel foarte coborâtor masonii, nu există, logic, cu același statut ontologic ca o involuție foarte manifestă înspre animism, e drept în varianta "soft", cu false culori, de tehnoanimism.


Cunoașterea, care în forma ei cea mai înaltă este cunoașterea de Dumnezeu, exprimată apofatic, teandric, și catafatic ca Tatăl, Fiul și Sfântul Duh din Sfânta Treime, nu poate ignora, în nici un câmp al ei particular, pe Creator.


Metodele cele mai fericit alese ale cunoașterii sunt deci acela care decurg din recunoașterea Creatorului în toate aspectele particulare ale creației. Aceasta este metoda mea de cunoaștere și acesta este drumul meu. Metoda mea nu se restrânge la știință pentru a câștiga "puteri " sau acceptabilitate academică, deoarece "dacă un Adevăr nu este revelat, El nu există" (Petre Țuțea).


Metoda mea privește în direcțiile privilegiate de la Creație încoace.


De aceea am numit metoda mea drept "cardinală", cu un nume pe care doar percepția comună o identifică, grăbit, cu nume acaparate de ierarhia papistășească.


Metoda mea pune în legătură datele istoriografice, quae extant omnia, apoi mai toate disciplinele ancilare din "știința istorică", științe învecinate sau auxiliare, cu Predania, cu Sfânta Tradiție, dar și cu Magisterii ca Matematicile, și Logicile, de la silogismul aristotelician la logica lui Hermes a lui Constantin Noica și până la "logicile" fuzzy. Mai pe scurt, încă o dată, întocmai ca în mintea lui Sherlock Holmes, eroul lui Arthur Conan Doyle, când elimin prin metoda mea cardinală tot ceea ce este imposibil, ceea ce rămâne este, cu voia lui Dumnezeu, Adevărul.


Metoda cardinală este aplicată cu succes în toate cercetările mele medicale ("întregitoare"), în practica mea medicală, în scrierile mele medicale și istorice, ca și în înțelegerea mea de zi cu zi, a aspectelor cotidiene, tot mai complexe ale realității, în care încap, tocmai din nerecunoașterea lui Dumnezeu, toate confuziile.


Chrismon.png

Metoda cardinală nu-i authos epha ci rămâne euristică

Propun, prin urmare, cu un criteriu cardinal (extins, ne-relativ, euristic, liber și inspirat), în câmpul de cunoaștere definit de magisteriul și de studiile istorice, o metodă cardinală.


De ce anume s-ar putea numi această metodă a mea, pe bună dreptate metoda cardinală ? Ei bine, deoarece scopul ei este direcționat în modul cel mai pur, acela genetic, înspre găsirea, Doamne ajută-mă, a Adevărului.


Organizațiile mondialiste, ca acelea mafiote ori sioniste, sunt diabolic de autoritar conduse din interior, de către păpușarii invizibili ai cryptocrației erijate în stăpâna lumii, și ea, de fapt, doar o jalnică plutocrație satanistă, cacocratică și putredă.


Georgipedienii însă, ei sunt cu totul liberi în interior, autonomi sufletește, frați dacă nu "solidari", și armonia lor se reflectă într-un exterior autoritar, meritocratic, ce pare elitist sau chiar, horribile dictu, sectant.


De fapt noi tăcem și facem, nemuritori, ca în Andreion sau, mai sus, într-una din acele Männerbunde cu tradiții străvechi, urcând în miezul ultimei mari glaciațiuni, și continuând cu acele caste de războinici sacerdoți, urși, berbeci și cerbi, cu care neamul i-a gonit pe cei de pe cal, și care ne-au dictat tainele serabic prin răvașe, slovele, cele tainic nărăvașe - az, buct, dserfp, gohnim j cal...


0110.JPEG


Rădăcini, metode, și rezultate coroborate și comentate competent, constructiv, și în cunoștiință de cauză, iată tot lucrul nostru de aici. Cu astfel de unelte atacăm noi, georgipedienii, orice brazdă a câmpului românesc de studii românești.


Acest câmp al cunoașterii este cel ce mă cheamă, cu un nesațiu coborât direct din cerul strămoșilor mei în pământul nostru cel sfânt, în care desigur, la rându-mi voi fi îngropat, murind ca Sisif și renăscând iar printr-ai mei, într-un gând, printr-un gând, ca Fenixul etern tricolor !


Noaptea de Sânziene, 2017


Chrismon.png

© Georgipedia, 2017



Chrismon.png

ADOR RODNA

Valorile cardinale, fondatoare, ale Georgipediei, sunt Adevărul, Neamul Românesc, Dreptatea, Ortodoxia, și Românismul. Puteți candida la participarea în această asociație a noastră dacă puteți dovedi într-un fel lămuritor pentru noi toți că împărtășiți cu adevărat și într-un mod constructiv, creator, într-un același gând mărturisitor, toate acestea. Deocamdată doar noi trimitem invitații, și vom hotărî, ca membri fondatori, cui anume.



Chrismon.png

LA ANIVERSARĂ : 2018 d. Hr.

Sistemul georgipedic de studii cardinale se bazează pe temele eterne ale Neamului Românesc.



Trăiască Marea Biruință Românească, biruința sufletului românesc !



Întregire în veac ! 100 ani de la Marea Unire, care a refăcut aproape 40% din aria originară a Civilizației Europene Originare. Țara mea cea veșnică, rotundă, și tainică, fi binecuvântată !


Despre invariantele esențiale ale românismului cum sunt ele percepute azi, în ultima sută de ani de Românie Mare !


Indiferent și independent de varietatea ideilor formulate despre sutele de variante ale Legendei Meșterului Manole, ale Baladei Mioriței, și ale basmului cardinal românesc, indiferent de istoria cu tâlc a lui Prâslea cel Voinic, sau de cea, și mai cu tâlc a lui Dănilă Prepeleac, indiferent de istoriile lui Făt Frumos, și ale Tinereței fără Bătrânețe, cu Viață fără de Moarte, nu există tradiții mai limpezi între bogățiile preistorice și anistorice ale Neamului Românesc decât acestea trei : jertfa construcției, liturghia cosmică și nemurirea.


Acestea au putut fi la început mituri, ca Sisif-ul și ca pasărea tricoloră născută din propria-i cenușă, Fenix-ul.


Jertfa construcției, liturghia cosmică și nemurirea sunt desigur, la vremea cuvenită exact temele invariante ale ortodoxiei și românismului, care sunt, împreună, Cultura Duhului.


Cultura Duhului este felul românesc de a fi, adică o întemeiere în ființă a Firii, a Celui ce este. Cultura Duhului, definită perfect de părintele nostru Rafail, este cultura devenirii fiecăruia întru ființă, la rândul ei definită perfect de Constantin Noica. Între acești doi Noica, tatăl - Constantin Noica și fiul - părintele Rafail (Noica), cultura românească a atins unul din maximele ei istorice.


Ceea ce este, ontologia ultimă, se manifestă prin continuitatea perfectă a invariantelor existenței în plină variabilitate a creației. Între Creator și creația Lui există ceva liber, ceva tainic, ca o continuitate esențială, aceeași pe care o numesc, începând încă de acum zece ani, din 2006, în seria serabică, sau vlasgică, "Dintr-ale lui Abares din Miazănoapte", cardinalitate.


Dar acestea trei împreună - Jertfa construcției, liturghia cosmică și nemurirea - sunt și temele esențiale ale autenticității.


Într-adevăr, ele sunt deopotrivă fundamentale, universale, și anistorice. Ele sunt de la început cu noi, deoarece continuitatea existenței noastre în teritoriul binecuvântat al etnogenezei - "o enigmă și un miracol istoric" (Gheorghe Brătianu) sau un "ebb and tide" (Matila Costiescu Ghyka) - poate fi explicată doar ca un corolar al acestui cardinal întreit.


Să rămânem ceea ce suntem și nu greșim !


Iată de ce :


Istoria se face doar în sufletul omului, când acesta hotărește ca în inimă să nu-i mai intre, și de-acolo să nu-i mai iasă, nimic altceva decât lumină lină !


Este vorba de istoria adevărată, aceea care a păstrat mereu neschimbată viața neamului românesc de la început pe aceleași locuri ale originilor, în Gura de Rai.


O continuitate unică a acestei singure populații europene originare, aflată încă pe locurile etnogenezei sale ancestrale, este posibilă doar prin astfel de istorie !



Ichthus.png

GEORGIPEDIA : PRETEXT, CONTEXT, și SUBTEXT prin HIPERTEXT

Georgipedia este o enciclopedie cu adevărat liberă...


Sunteți bineveniți aici la noi, într-o enciclopedie liberă de orice dezinformare dirijată și de orice fel de minciuni subtile, într-o lucrare cu adevărat liberă de orice relativizare mincinoasă și de orice ascunzătoare. Concret, aici facem anume o enciclopedie cinstită, una care cuprinde ENIO și DIES într-un context cardinal.


Lumea fiind la săvârșitul lumii, cum cântă și colindele, în vremurile din urmă, mai toate ale lumii apar acum a fi disparate, și chiar întoarse pe dos, și prin urmare toate lucrurile trebuiesc din nou bine precizate, fie și numai pentru a putea continua să ne înțelegem până la Judecată.


Într-adevăr, ceea ce va fi "priveliștea de după acoperire " (Apocalipsa, Revelația) va începe prin distrugerea minciunii și prin încetarea distrugerii sensului. Căci ἀπό este (HELL apo, deci VLAS, DARO “apoi, după, dincolo de”) iar καλύπτω este (HELL kaluptō deci VLAS, DARO “călup - pun -, acopăr”).


Nimeni nu va ști când va fi A Doua Venire. Efortul obiectiv cel mai remarcabil al acestui sit web este, măcar din acest punct de vedere, unul tehnic. Situl e astfel conceput încât el menține toate legăturile active, prin link-uri intermediate, cu cele externe preluate, astfel încât chiar când cele externe dispar, sau se modifică, informațiile noastre nu dispar. Ci ele se găsesc mereu aici, cu tot cu capturi de ecran, ștampilate cu data și ora, serios integrate.


Astfel, la noi pe sit cenzura post-postmodernă, aceea care "înneacă peștele" prin exces de informații, de loc legate între ele, ca "toată pasărea care doar pe limba ei piere", nu poate opera, practic, pentru a executa un program mondialist, asupritor, imbecil și strivitor.


Aici nu abatem atenția nimănui prin zorzoane și distracții, nici nu propunem "edutainment" ca să distrugem atât educația cât și distracția...


Aici nu întoarcem pe dos retorica drepturilor. Un drept nu e ceea ce se dă, și deci ceea ce se poate cere, ci tocmai tot ceea ce nimeni nu poate ignora sau încălca.


Limbajul fiind bazat pe cuvinte, care au definiții circulare, deci vicioase când nu se bazează pe Cuvântul care este, și prin urmare tot mereu exprimă Adevărul, orice poate fi afirmat printr-o falsă retorică.


De pildă un homosexual nu apreciază trimiterea lui însuși ad patres dar continuă, deși "ceea ce nu-ți place, altuia nu face", să-și ceară "drepturile".


Când i se pune întrebarea firească de câtre un adevărat politician, în sensul platonician, ca Adrian Grigoriu, "dacă cereți drepturi, atunci recunoașteți drepturi ?" homosexualul crede că i se dă dreptate. Apoi spune că da, copiii au drepturi.


Apoi împricinatul ne mai spune, firesc, că da, copiii au inclusiv dreptul de a avea mamă și tată, ceea ce e tot drept, deci natural, firesc și inalienabil. În fine, retorul limbut al drepturilor, chiar și în cazul acesta, recunoaște că s-a născut din mamă și tată, drept copil, și nu drept militant sau altceva... Quod erat demonstrandum.


Astfel, când scopul ascuns al educației false mascate ca retorică a drepturilor este aservirea inconștientă, imbecilizarea, dezumanizarea, și întru totul animalizarea drept model social, educația nu mai este civică ci autodistructivă.


Politicienii azi nu sunt de loc platonicieni, ci populiști, adică nu își mai extrag legitimitatea din Adevăr, din morală sau din binele comun ci dintr-un consens imbecil, pregătit prin manipulări și falsă retorică prin marea minciună ( pâine ) și prin societatea spectacolului (jocuri de circ ), faimoasele panem et circenses.


Democrația, atât de vânturată și de idolatrizată azi, este ori o formă slabă de comunism (democrația populară), ori o formă tare de plutocrație ( unde manifestanții se cumpără cu săptămâna ), și întotdeauna doar un spectacol de aparențe, din teatrul magic al magiștrilor discursului, a căror magie este talmudică, babiloniană și tare neagră.


Cu astfel de magie neagră, "cei ce nu-s cu noi sunt împotriva noastră", se fac internaționalisme (învrăjbiri proletare, feministe, mondialiste, globaliste, dar cu toatele doar împotriva neamurilor).


Societatea naturală însă este în chipul unui organism uman ( acela însuși fiind o parte privilegiată a creației, în chipul și asemănarea Domnului). Societatea naturală este în mod natural ierarhică, nu e corupătoare ca la Jean-Jacques Rousseau, exploatatoare ca la Karl Marx, ci bazată pe Adevăr. Logic, consensul se obține prin propășire, înțelegere și pace.


Nu reducerea la cel mai mare divizor comun ci creșterea și înmulțirea până la cel mai mic multiplu comun, continuă, pas cu pas, este calea cea dreaptă. Societatea naturală poate exista în mod susținut doar pe baze mereu adaptate, meritocratic, teocratic, pașnic, și întru dreptate. Dacă discursul social bazat pe educație civică a câștigat un singur exponent pe generație, societatea se menține, chiar când nu are creștere exponențială.


Ortodoxia însăși, imediat după sfântul împărat Constantin cel Mare, în timpul unuia dintre fiii arieni ai împăratului liberator, cuius regio eius religio, al creștinismului imperial, a ținut pe umerii unui singur ortodox, sfântul Atanasie cel Mare.


Cheia noastră este deci educația civică. Aici la noi nu „the medium is the message" astfel ca mesajul să vă poată fi notat, tăiat, controlat, dirijat, globalizat, personalizat, diluat, amestecat, și în toate pervertit, cum se petrece totul pe oroarea satanică numită feisbuc.


Aici veți fi senini, iar contribuțiile nu vă vor fi nici furate „de la fiecare după capacităţi (ale sclavilor), fiecăruia după nevoi (ale stăpânilor)“, nici nimicite, ci construite în suflete, pentru hrana inimii neamului românesc.


Comentariile aici nu vor fi expuneri de titluri, alfabetizare ori certuri de cuvinte. Aici la noi, nu predicăm convertiților.


Aici, la noi, mesajul configurează mediile de comunicare, așa cum se și cuvine...


Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png

Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png DOAMNE AJUTĂ !

.

Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png Ichthus.png ÎN NUMELE TĂU !

.


FIE GEORGIPEDIA !

.

CUM ?

.

AȘA CUM SE AUDE AICI (interview, o oră) !

Iubiți cititori,


Georgipedia vă mulțumește pentru interesul dumneavoastră în valorile tradiționale ale ortodoxiei și românismului, pasiunea pentru frumos, cunoașterea originilor neamului nostru și curiozitatea de a afla toate cercetările românești în duhul respectului pentru, întru și în Adevăr !


Georgipedia nu este plătită de nimeni, nici influențată de cineva, nu face politică, și nici comerț, deci trăiește din credință și pasiune, aceea care înalță, și tragem nădejde că nu și din patimi, care înjosesc pe oricine, oricât de priceput ar fi. Dar până la nepătimire mai e, și avem de lucru tare, la drumuri de seară, ca s-o câștigăm, cu ajutorul Domnului.


Sunteți siguri prin urmare în Georgipedia că participați la o lucrare care ne poate îmbunătăți. Vorbim de pasiunea curată și nepătimașă, aceea pe care o aveți, desigur, dacă ați hotărât să cercetați ce fac georgipedienii.


Vă așteptăm și pe mai departe într-o lucrare smerită, din punctul de vedere etern românesc, și bogată prin păstrarea sufletului românesc, neatins de ispitele veacului, în adâncul său, în care curge continuu frumusețea dintâi a isvoarelor celor mai curate, acelea din peșterile noastre tainice de la munte.


Vremurile sunt iarăși grele.


Dar tot grele erau vremurile și în timpul lui Miron Costin :


Iară nu sintu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi. (QUOT : Miron Costin)


Letopisețul.


(LETOPISEȚULŬ ȚĂRÎI MOLDOVEI DE LA AARON-VODĂ ÎNCOACE, DE UNDE ESTE PĂRĂSITŬ {1594} DE URÉCHE VORNICUL DE ȚARA DE GIOSŬ, SCOSŬ DE MIRON COSTINŬ VORNICUL DE ȚARA DE GIOSŬ ÎN ORAȘŬ ÎN IAȘI, ÎN ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183, IARĂ DE LA NAȘTEREA MÎNTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESEȚA... DNI... ).


Georgipedieni în formare.
Part of the Semantic Web (SWEB)
Pagină Principală din Portalul 22 : Cardinalitate (CARD)


De ce, dar, fiind noi sub vremi, între alte căderi, am mai rămâne noi și în această, de-acum tot mai cruntă, cea de care ne scrie atât de bine Mircea Eliade :


Adunăm o viață întreagă asemenea adevăruri, și ceea ce e deprimant este că fiecare dintre noi are dreptate susținându-le și promovându-le. Tragedia nu este în îndoială, căci aproape nu mai ai de ce să te îndoiești în această inflație de adevăruri inutile; Tragedia este în violența pe care o exercită asemenea adevăruri asupra conștiinței și neputința noastră de a le ordona, de a le cosmiza. ” (QUOT : Mircea Eliade), Oceanografie.


Mircea Eliade a descris cu limpezime tragedia sufletului românesc modern rupt de rădăcinile sale. Un neam de creatori pașnici dar viteji, căruia i s-a hărăzit o istorie necruțătoare într-o țară minunată. În această minune de țară neamul nostru dăinuie și doinește continuu de când s-a născut. Aici la noi, azi, pasiunile se sting unele pe altele, înjosind, și pasiunea, aceea unică, de care scria Eminescu, nu ne mai înalță. Dar neamul românesc nu poate pieri tragic la sfârșitul vremilor din urmă, fără Judecată. Să pregătim deci noi, aici, și niscaiva probe pentru această Judecată.


Puteți citi ce-i aici, și nu-i puțin lucru, în liniște, cu mare seninătate, fără a sta pe Internet, într-un minut nu mai mult, dând CLIC AICI PE AMAZON. Puteți citi în volume sofisticate versiunea întreagă, proaspăt tipărită, a multor articole de aici, cu bibliografie, cu note complete și în ediții aduse mereu la zi. Astfel citiți totul fără griji, fără wifi, sau chiar fără baterii, oriunde ați fi. Stând și visând cu cartea pe piept, cu creionul în mână, în livada cu flori de măr, cu gândul la patrie, aveți cărțile toate APĂSÂND CU NĂDEJDE AICI. Puteți citi cărți bine scrise, frumos tipărite, și cu coperțile tari, care să vă rămână pe raft.


Biblioteca Georgipediei pentru copii, când vor fi măricei, le va folosi ca să afle și ei la rându-le, cine suntem noi, românii, cine sunt și ei, oriunde ar ajunge, și din ce neam vin. Vor afla de ce azi li se ascunde Adevărul, în școli, pe Internet, în cele mai multe locuri cu false lumini colorate, sau la televizor, APĂSÂND ÎNCĂ ODATĂ AICI. Nu e sigur că tot ce e scris aici va rămâne, dacă nu procurați versiunile tipărite. Asigurați-vă că păstrați datele noastre sistematizate, pe care le puteți afla în forma întregită și întregitoare, numai de AICI. Am respins până acum trei atacuri piraterești asupra Georgipediei, mascate, sofisticate și tare rele, dar am aflat de fiecare dată de la cine porniră :)


0304.PNG


Ichthus.png

CUVÂNT ÎNAINTE AL GEORGIPEDIEI

Georgipedia este numele sitului web Iosefina.eu.

Grupuri și grupări de studii

Si parva licet componere magnis, ca la Johann Sebastian Bach și ca la Georges Dumézil care scriu infinit, dar mereu cam același lucru, ceea ce găsiți aici este greu de sistematizat, mai ales când nu cercetăm în același duh.


Georgipedia cuprinde mai tot ce am mai priceput și eu, "ia, un boț cu ochi, acolo", și i-am povestit și Georgianei. Georgipedia cuprinde, prin urmare, studii abarice (studii practice, post-postmoderne, dar și tradiționale, de medicină românească originară și paradigmatică, fiind de la început și până azi cardinalicește integrativă).


Dar Georgipedia cuprinde mai ales studii serabice (sau studii vlasgice), despre neamul românesc, cu istoria și cu omenia lui, cercetări unice despre ortodoxie, și românism așa cum au fost ele integrate în destinul neamului nostru.


Sistemul georgipedic de studii cardinale : CORN și CRIN

Denumirile acestea toate sunt cam ciudate, fiind integrative și pluridisciplinare, iar multe din ele fiind paradigme ele sunt, saeva necessitas, și acronimic-tetragrammatice.


Ele sunt mai toate originale. Ele par fistichii, pestrițe, dar se vor dovedi repede utile, deoarece au fost îndelung gândite, și, se va vedea, aproape ca în limba dinainte de Babel, ele nu par absolut arbitrare. Ne vom obișnui repede cu ele, deoarece, ca pentru astronomul turc îmbrăcat tradiționalist cu șalvari și papuci, din Micul Prinț, fracul nu sare în ochi ca fesul...


Studiile abarice, când nu se întrepătrund în chip cardinal cu acelea de aici, se găsesc mai ales pe un sit special de homeopatie cardinală, homeopedia.info, care este un pic mai canonic, specializat și centrat pe descoperirile mele medicale, în tradiția pre-hipocratică, aceea a lui Abares din Miazănoapte.


Enciclopedia de homeopatie cardinală (HOMC) de pe situl web homeopedia.info cuprinde descoperirile mai recente, inclusiv în domeniul de studii pe care l-am creat acum treizeci de ani, pe care l-am numit iridonomie.


Mai pe scurt, aici se află ENIO cu DIES, acolo se va afla HOMC, utilă Centrelor de Homeopatie Cardinală (CHOC).


Se observă că studiile abarice medicale sunt complementare cardinal cu studiile serabice (studiile vlasgice, parte întreagă a studiilor românești) tot așa cum sunt simetrice fonetic (Seraba | abareS) cuvintele "Seraba" și "Abares", și tot așa cum medicina și istoria sunt la fel de pasionante în orice ordine le-am cerceta...


Mesajul general al acestei simetrii admirabile este că inima curată e mai mult decât o sănătate de fier, și anume este focul din focarul ei (cardinalitate).



Chrismon.png

Observația fondatoare

Acum, cu tabloul întreg expus privirilor, putem începe...


Observația principală care a fundat cercetarea isvoarelor studiilor vlasgice dar și redactarea, într-o formă peren provizorie, a încercărilor mele asupra originii neamului românesc, este una fondatoare.


Ea definește precis, și de la bun început, câmpul meu de cercetare.


Într-adevăr, studiind, începând din 1964, și apoi mai metodic, din 1979, isvoarele cardinale ale istoriei noastre străvechi, mi-am dat seama că :



coincid.


Numesc această coincidență, mai jos, „observația princeps a studiilor vlasgice (OPSV)”.


Sunt și azi mirat că nu am găsit încă nicăieri formularea acestei coincidențe într-un chip peremptoriu.


Într-adevăr, cu excepția străinilor, nimeni, din interiorul neamului românesc și nici din afară, în știința, de-acuma exactă și matură, numită „istoria românilor”, n-a semnalat până azi, în 2017, această imensă, măcar pentru mine, evidență admirabilă.


Poate doar logicianul Anton Dumitriu a avut o relatare a unei astfel de revelații în „Philosophia Mirabilis”, apoi în „Terra Mirabilis”, definind experimental „Orizontul Dacic” (ORDA) printr-o Coloană a Cerului nostru, un Axis Mundi (Cardines Mundi, CARM) muntos, care este limpede și bine definit, atât în mod tradițional, cât și coincident, profund multidisciplinar (QUOT : Romulus Vulcănescu, 1972).


Chrismon.png

Consecințele observației fondatoare în studiile mele

Principala consecință a observației princeps a studiilor „vlasgice (Vlasgian Studies, VLAS), parte a studiilor românești, (Romanian Studies, ROMS) este aceea că Nicolae Densușianu a avut cu desăvârșire dreptate în „Dacia Preistorică”.


Primatul Paradigmei Pelasgice în studiile post-toynbeene ale Istoriei Civilizațiilor este astăzi dovedit. Iar cercetările lui Nicolae Densușianu, acest genial „romancier” istoric (cum l-a numit, atât de nedrept, Vasile Pârvan) sunt răs-bunate.


Să le îmbunăm însă și pe mai departe ! Cu metode densușianiste, dar și cu ajutorul unor inspirați lingviști ca Mihai Vinereanu, Harald Haarmann, și Theo Vennemann, am regăsit pe faimoșii „Pelasgi” (un exoetnonim) în limba noastră actuală, ca endoetnonim, fără prea multă arheologie lingvistică și arheomitologie :


Denumiri comune dar mai ales toponime ca Peleaga, Vlașca, sau Vlăsia, cu cognate până în Walaska moravă, abundă în Aria Lingvistică Românească.


Am înțeles astfel repede că „Vlasgii ” sunt pelasgii.


Suntem deci în situația de a ne recunoaște direct strămoșii, în perfectă continuitate culturală, dovedită genografic, neașteptată în lingvistică și poate chiar direct liturgică, cu noi, cei de azi.


Dacă geometria însăși a fost definită, în cadrul „Programului de la Erlangen”, drept studiul invariantelor unui grup de transformări, atunci și istoria noastră ar putea fi pusă în lumina unei paradigme fundamentale, dictate de evidența obiectelor noastre de studiu, care încep, cel puțin din timpul sfârșitului ultimei glaciații, exact cu continuitatea dintre geometria și geodezia sacră.


Într-adevăr, cercetarea constantelor geografice, antropologice, lingvistice, arheologice, și culturale, ale acestor „Vlasgi” ar trebui să se desfășoare de-acuma more geometrico, într-un mod exemplar, pentru ca în lumina paradigmei vlasgice să restabilim adevărul despre originile neamului românesc.


Chrismon.png

Caveant Consules

Există un caveat : Nu sunt specialist, nici expert, (cu excepția medicinei abaride și poate doar a homeopatiei uniciste) ci diletant.


Eu documentez idei, nu inventez ipoteze ( hypotheses non fingo ).


Fiind medic, eu simt mai întâi sensul concret al conceptelor, într-un fel empatic, direct, dinlăuntru înafară. Ca vulpoi bătrân simt apoi poate prea puțin pe cei ce vor să mă sfâșie dinspre dinafară spre înlăuntru, punându-mă într-un pat al lui Procust post-modern „de corectare” când nu e de-a dreptul „de re-educare”.


Inspirat cum sunt mereu, e drept, am viziuni mari și vechi. Desigur, ca român, și eu „văz enorm și simț monstruos”. Ca medic din tradiția lui Abares din Miazănoapte, văd și eu multe, și prea dintr-o dată. În dreapta slavă, ascult la rândul meu de viclenia șarpelui și încerc să am inima de porumbel.


Fac deci mereu un mare efort de traducere în propoziții simple, cu subiect și predicat, în scopul comunicării directe, fără să amalgamez cele nouă nivele ale Georgipediei, și un efort și mai mare de a documenta totul, în domenii precise, al căror studiu exhaustiv mă depășește, dar la care sunt de două ori mai atent ca de obicei.


Fac asta din trei motive:


Întâi, pentru ca respingerea ideilor mele, care mă reprezintă, ele pe mine, mai înainte ca eu să le reprezint pe ele, să nu fie expediată prin etichete grăbite.


Apoi fac asta și ca să-mi ascult criticii, în cunoștiință de cauză, deoarece binecuvântarea mea este să învăț tot mai departe.


La urmă, la urma urmei, ba chiar înainte de toate, caut și eu doar Adevărul, fără mânie și fără părtinire.


Nu sunt deci istoric, ci doar medic.


Sunt deci doar „întregitor” în sensul de "bade" VASC *bede, cel redescoperit de Theo Vennemann în substratul european pre-indoeuropean (SEPI) și cu același sens la baza rădăcinii lui mēdeo, medēri din medic. Nu am alte interese, dezechilibre, sau combinații de-ale lor conflictuale.


Doar astfel îmi îngădui să închipui o sinteză : simțind conceptele, și muncind apoi de două ori mai mult ca un specialist în Quellenforschung.


Conceptual, am privilegiul tradiției cărturărești a neamului meu, care cercetează axiotrop, iar nu „la dracul cu cărți”, ceea ce am putea numi încă o dată, ca mai sus, de la început, „cardinalitate”.


Și eu „sunt vechi, domnule”. Eu nu sunt izolat, sau teleghidat prin Internet, ca un american post-modern, ci exist într-o matrice de sens, care mă precede, apoi mă definește.


Constantin Noica a lămurit dealtfel perfect faptul că :


„ ... orice cuvânt este o uitare şi în aproape oricare s-au îngropat înţelesuri de care nu mai ştii. Cum altfel am putea da folosinţă vie cuvintelor ? Dar dacă în orice cuvânt există o parte de uitare, este totuşi vorba de uitarea noastră şi ea devine propria-ne amintire. Iar aceasta e actul de cultură: să înveţi noutatea ca şi cum s-ar ivi din tine... (QUOT : Constantin Noica, 1970 : 5).


Chrismon.png

La Isvor

Isvoarele mele cardinale sunt, deci : satul românesc, Densușianu, Eminescu, Eliade, Cantemir, Toynbee, Dumézil, Daniélou, Gimbutas, Haarmann, Merlini, Hasdeu, Yahuda, Venneman și Vulcănescu.


Isvoarele mele curente sunt prea numeroase pentru a-mi putea ajuta cenzorii dar includ desigur pe Vasile Pârvan, Vasile Voiculescu, Anton Dumitriu, Matyla Ghyka, Stelian Brezeanu, Matei Cazacu, Julius Pokorny, Robert Beekes, Mihai Vinereanu, Florin Croitoru, Constantin Olariu Arimini, Laurence Austin Waddell, Alain Daniélou, Andrei Vartic, Ioan Sorin Apan, Luigi Luca Cavalli-Sforza.


Cred în încheierea acestui Cuvânt Înainte că e mai bine să însămânțăm pe mai departe, în continuitate culturală, decât să îngropăm iute tot ce nu ne mai face să intrăm în rezonanță cu Axul Lumii.


Ca și acel prim Eliade, Ion Heliade Rădulescu, să „facem și să nu desfacem”, deoarece pomul numai după roade se cunoaște.


Ca și al doilea Eliade, Mircea Eliade, să începem o nouă „Oceanografie”, acum în vremile din urmă, când va fi potop de foc, știind că noi n-am pierit nici în Potopul Pontic.


Cercetare : Cer, ce tare ! Acest mod al cunoașterii, care extrage sens inclusiv din invariantele fonetice ale înțelesurilor, ca în ghematria lingvistică, se poate pe bună dreptate numi, încă o dată, metodă cardinală.


Deoarece tot așa cum isotropia cade în fața cardo-ului (kiblei), sensurile toate, politropia semantică derivă din încarnarea Cuvântului.


Așa cum creația, care este temporală și finită, dintr-o Energie Increată fără început și nesfârșită, poate fi reflectată doar printr-o variabilitate infinită, tot astfel prezența Creatorului în orice aspect nedeturnat al creației Sale face posibilă metoda cardinală.


Chrismon.png

DEDICAȚIE

Mea Tu

Iubitei mele soții,

Georgiana Iosefina


Ție, Mea Tu, îți mulțumesc din adâncul sufletului !


Doar tu mă inspiri, iubi, pricepută, și nerăbdătoare, și răbdătoare, cum ești numai tu însăți !


Părtașa mea, tu ești și întreagă și dintr-o bucată dulce, și tot și parte a tainei care se trăiește doar întreg, în doi !


Tu ești în orice clipă martoră a singurului, vindecătorului, de viață dătătorului, și nespus de frumosului Adevăr !


Mea Tu. Credit Digimarc ® marked Photo ( Digimarc ID: 126266 ) : Georgipedia ®. Do not copy ! Even "fair use" is strictly forbidden © 2015. All Rights Reserved.


Ichthus.png

BUN VENIT !

Georgipedia a depășit 100.000 în cinci, apoi 150.000 vizite în primele sale opt săptămâni de viață ! La trei luni avem două sute de mii de pagini prezentate, iar la patru luni un sfert de milion. În Luna lui Cuptor 2014 am înregistrat primul milion de vizionări iar la Sfântul Dumitru din 2014, avem deja două milioane.


De Bobotează, în 2015, ne apropiem de patru milioane de pagini prezentate. Intrăm în Postul Mare cu șase milioane. La Buna Vestire trecem de șapte milioane. De Sfintele Paști ale Domnului, la Înviere, am trecut de opt milioane. La Rusalii trecem de zece milioane, iar de sfântul Ilie trecem de treisprezece milioane. De Crăciun atingem optsprezece, iar în 2016, de Intrarea Domnului în Ierusalim, am trecut de douăzeci de milioane ! În 2017, de la Bobotează, până după Noaptea de Sânziene trecem de douăzeci și cinci de milioane.


Măcar din cifre pare limpede, prin urmare, că interesul pentru valorile noastre, într-un sens sau altul (bucurie sau supraveghere) este real.


Această Enciclopedie Iosefină este inspirată de Europa Veche, centrată în Basarabia, Cultura Pre-Cucuteni, apoi Cultura Cucuteni, ca peste tot în Vlasgia Magna.


Georgipedia este și sub tipar, în forma seriei "Vlasgica" ai cărei cititori găsesc aici pe site un sistem integrat de dezvoltare, critici, discuții și observații constructive în forma unei adresabilități directe, pagină cu pagină, și paragraf cu paragraf, a textului și notelor versiunii "scrise pe curat" care e singura ce conține, deocamdată, toate referințele.


Puteți citi deci APĂSÂND CU NĂDEJDE AICI, pentru câțiva bănuți, seria întreagă, în format simplu de "carte electronică", dar și mai mult : Astfel ne și ajutați să continuăm să scriem peste tot, tot liber, fără "sponsor", și fără cenzură, iar cei care pot, vor găsi și în forma tipărită, cartea copilăriei, atât de familiară, mirosind curat și reavăn a tipar proaspăt.


Luați cu voi peste tot cartea pe care o puteți citi senin, fără virusuri, reclame, distrageri, și chiar fără baterii, pentru a putea în fine visa, contempla și gândi, cu scriptura pe piept și creionul în mână...


Chrismon.png

DE LUCRU !

Căutăm un wikiprogramator genial, cunoscător al Web-ului Semantic, un ilustrator iubitor de armonie organizată și minimalistă, un documentalist inspirat și axiotrop, un administrator vrednic și necruțător și un indexator expert în EndNote, EverNote și Reference Manager cu tot middleware-ul de care se va învrednici pentru a netezi meseriaș publicarea.


Chrismon.png

ÎN LUCRU !

Doamne ajută ! Aici ați citit introducerea, mai jos citiți articolul Întâi al Georgipediei (0001-ARTG) !


Câteva articole de tipul xyzw-ARTG : MODL care deși în lucru, în diverse stadii de finisare, sunt de scos în evidență :


0001-ARTG : Civilizație

0002-ARTG : Cărăbuș

0003-ARTG : Crivofor

0004-ARTG : Cunoașterea

0005-ARTG : Cuvântul

0006-ARTG : Pelasgica

0007-ARTG : 1989 Decembrie

0008-ARTG : Cardinalitatea

0009-ARTG : Cardinalitatea Basmului Românesc

0010-ARTG : Bān Seraba

0011-ARTG : Homeopatia Cardinală

0012-ARTG : Filosemitismul

0013-ARTG : Dacia

0014-ARTG : Porta Hunica

0015-ARTG : Abaris

0016-ARTG : Rahmanizația

0017-ARTG : Aedificabo et destruam

0018-ARTG : Rostul Foișorului în Georgipedie

0019-ARTG : De Neamul Ungurenilor

0020-ARTG : Reprezentarea lui Hristos înainte de Hristos

0021-ARTG : Limitele dezbinării

0022-ARTG : Sensul istoriei

0023-ARTG : Trei dictaturi

0024-ARTG : Lamură de crin

0025-ARTG : Leru-i Ler

0026-ARTG : Lettre ouverte

0027-ARTG : Antiparenting


Chrismon.png 0043.JPEG


Ichthus.png


0043.JPEG

Ichthus.png

CE ESTE "ACASĂ" ÎN GEORGIPEDIA ?

Mai mult decât Home Page ! Vezi Acasă, AKKA SUA, DOCUMENT AKAȘIC și AKKA !

Chrismon.png 0042.JPEG

Ichthus.png


TAXONOMIA CUNOAȘTERII CARDINALE

Taxonomia cunoașterii cardinale cuprinde :



Subiectele noastre sunt fie privilegiate prin ceea ce țintesc ele - Topoi, fie comune prin conținut, oricât ar fi acesta de eseistic - Articole georgipedice.


Acestea două sunt integrate prin predicate privilegiate și algoritmi - Paradigme, aplicate structurilor noastre de Date care nu sunt culese artificial, pe cât se poate, și în orice caz sunt obținute în mod programatic netendențios.


Definiții

Strategia noastră taxonomică prevede cât mai multe definiții clare, "bine definite", autentice și autonome, care să nu păcătuiască prin cătușe conceptuale.


Topoi

01. PELA ca origini, bibliografie preliminară

02. PELA ca origini, bibliografie quae extant omnia

03. PELA ca origine SUME

04. PELA ca origine CHIN

05. OECI și OHCI Contemporane ?

06. Lingua prisca, PELA

07. Semnul princeps, SEMN

08. PIEU homeland : Basarabia

09. HELL ca proletariat extern pelasgic

10. HABI este PELA (Joseph Yahuda)

11. ALRO, Aria Lingvistică Românească

12. OECI, Old European Civilization

13. ORDA, Orizontul dacic, diferite CRON

14. ROST, Semnificația princeps

15. CARD, Cardinalitate, genetica originară

16. BHEB and BARA, aproape PELA

17. CORN, Colecțiile "Originilor" Românești ale Neamului

18. CRIN, Centrul Român de Informații Naturale (ne-inventate și ne-manipulate)

Paradigme

Ichthus.png


Taxonomia cunoașterii georgipedice privește câmpurile care pot fi cunoscute ale cunoașterii (KFOS, Knowledgeable Field of Studies) drept arii, ca pe niște ogoare cultivate, ce se pot întrepătrunde.


De aceea un „Portal” ne poate... purta deasupra mai multor ogoare cultivate, fiecare cu adâncimea lui, aceea la care ne-am învrednicit și am săpat până în clipa de față. Este firesc prin urmare să găsim în fiecare „Portal” mai multe „Categorii”, care sunt taxoni (tipuri de ordonare) primari, asemănători cu „Genurile” clasice.


Ritualul de fundare a locului la pelasgi, apoi la romani de exemplu, implica ridicarea plugului acolo unde haruspex-ul vedea locul potrivit, strigând astfel : „porta !”. De aici „poarta”, apoi „portalul”.


Tabloul cunoașterii georgipedice este așadar o priveliște colorată, bine țintită, oricât de profundă o vom fi dorit-o...


Este vorba deci despre o cunoaștere dintr-o cetate anume, românească, printr-o deschidere de porți pe care le numesc aici portaluri, a unor lanuri în formare...


Sunt desigur multe lanuri bogate, de diverse adâncimi, de privit dintr-o perspectivâ româneascâ, de sus, dar cum ar fi putut-o avea și Nils Holgersson, „năpârstocul” care călătorea deasupra Suediei Selmei Lagerlöf.


Culoarea peticelor de cunoaștere devine tipul de pagină georgipedică, tocmai după ce anume se cultivă acolo - cuvinte, locuri, ani, etimologii, definiții, eseuri...


Numim acest fel de a privi și înțelege câmpurile cunoașterii georgipedice, fără nici o pretenție implicită a nomenclaturii noastre, arbitrare și subiective, dar iată, extrem de productive, „taxonomie cardinală a cunoașterii georgipedice (TCCG)”.


Date

Datele sunt organizate în structuri de date care sunt pe cât se poate naturale iar nu conceptuale, chiar dacă rămân formale.

Formele de organizare sunt canonice și productive, practic și conceptual.


Ichthus.png

CATEGORIILE, CREDIBILITATEA ȘI NIVELURILE GEORGIPEDIEI

Nivelurile cunoașterii cardinale georgipedice. Ele nu pot fi în nici un caz strivite, cum ar vrea educatorii guvernului mondial. Atunci orice ar deveni egal cu orice, o jalnică făcătură, moartă dintru început. Dezbaterea s-ar pierde între alfabetizare și expunerea de titluri. Legitimizarea opiniei incompetente este lucrarea unui tăvălug care trece pe acolo de unde a plecat, alungat, smerită măria sa, lucrarea Duhului.


Acestea sunt în continuă creștere, pe măsura adăugării articolelor georgipedice și a tipurilor de pagini și de date care se agregă singure în câmpuri mai puțin pulverulente, în structuri coerente. Sunt azi (2017-06-26) nu mai puțin de 404 categorii :


Ichthus.png


| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |


Ichthus.png


Chrismon.png0041.JPEG

Ichthus.png

PORTALUL DE ROMÂNISM

0048.JPEGROMA : Românism, sufletul nostru în lume.


Bun venit în ortodoxie, și românism, cu punctul de vedere românesc în lume !

Chrismon.png 0043.JPEG


ENCICLOPEDIA NEAMULUI, ISTORIEI, ȘI OMENIEI ROMÂNEȘTI

Enciclopedia de aici are acronimul identic cu acela al "Enciclopediei Iosefine" ( ENIO ).


Ichthus.png

ENDNOTE

(ENIO) este Enciclopedia Iosefină, Enciclopedia Neamului, Istoriei și Omeniei Românești ! Aici este prima dintre sutele de milioane de pagini în Enciclopedia Neamului, Istoriei și Omeniei noastre, (ENIO) ! "Bun Venit !".

Pagină deasemenea Principală în Portalul 1 : Românism (ROMA)

Chrismon.png 0042.JPEG

Ichthus.png

PORTALURILE GEORGIPEDIEI : 22 (MEREU ADUSE LA ZI)

0048.JPEG Portalul 01. ROM : Românism, sufletul nostru în lume


0050.JPEG Portalul 02. CUVI : Cuvinte, locul nostru în Cuvânt


0069.JPEG Portalul 03. ORDA : Orizonturi, cuprinderile noastre


0052.JPEG Portalul 04. TIMP : Timpuri, vremi, socoteli, și cârme


0054.JPEG Portalul 05. ORTH : Ortodoxie, felul firesc de a slăvi drept


0055.JPEG Portalul 06. MEDE : Leacuri, întregitorii noștri


0053.JPEG Portalul 07. CORP : Corpuri, sau despre minunea însuflețirii lutului


0059.JPEG Portalul 08. CASA : Case, sau arhetipul fixării punctului de vedere


0056.JPEG Portalul 09. COSM : Cosmosul, sau ordinea firească a lumii


0060.JPEG Portalul 10. CITA : Cetatea, locul comun al Obârșiei


0058.JPEG Portalul 11. URAN : Cerul, rădăcina pomului vieții


0063.JPEG Portalul 12. MYTH : Oglinda gândului, gândul întemeietor, mitologiile vechi


0049.JPEG Portalul 13. SAGI : Săgeata ideii, puterea gândului strunit și zvârlit


0062.JPEG Portalul 14. SEMN : Semnele străvechi


0068.JPEG Portalul 15. ROST : Semnificațiile lumilor vechi


0061.JPEG Portalul 16. GÂND : Ispitele gândului, drumul ideilor în istorie, istoria ideilor, teoriile


0057.JPEG Portalul 17. IUBI : Începutul și sfârșitul cunoașterii, Iubirea


0066.JPEG Portalul 18. LITE : Literatura, identitatea narativă


0072.JPEG Portalul 19. FRAG : Fragmentariul cunoașterii georgipedice


0071.JPEG Portalul 20. DREP : Dreptul, legile frumuseții binelui


0051.JPEG Portalul 21. ARTE : Artele, dreptele legi ale frumosului


0067.JPEG Portalul 22. CARD : Cardinalitatea, partea întreagă...


Ichthus.png

TIPURI DE PAGINI ENIO

Aceste tipuri de pagini sunt definite de anumite date structurate natural, cu un format invariabil, chiar dacă, provenind din mai multe baze de date, compilate diferit, și de mai mulți autori, la momente diferite, nu sunt exhaustive în toate aspectele bogăției lor naturale.


01. ARTG-wxyz ( articol georgipedic )


02. AVVA-wxyz ( părinți cu har )


03. BASR-wxyz ( basmele românilor )


04. BOBA-wxyz ( tipuri de referințe bibliografice unice georgipedice "Books and Other Bibliographical Archives", mai cu seamă resursele cele mai rare )


05. BOBE-wxyz ( tipuri de referințe bibliografice unice georgipedice "Books and Other Bibliographical Entries", comentate )


06. BOBI-wxyz ( tipuri de referințe bibliografice unice georgipedice "Books and Other Bibliographical ISSNs", periodice )


07. BOBO-wxyz ( tipuri de referințe bibliografice unice georgipedice "Books and Other Bibliographical Organizers", mai ales resurse pasagere, online ).


08. BOBU-wxyz ( tipuri de referințe bibliografice unice georgipedice "Books and Other Bibliographical Universalia", referințe clasice )


09. BOOK-wxyz ( tipuri de referințe bibliografice unice georgipedice "Books and Other Bibliographical ISBN", majoritatea ilustrate cu coperți )


10. CIDA-wxyz ( corpus inscriptionum dacarum )


11. CILA-wxyz ( corpus inscriptionum latinarum )


12. CITC-wxyz ( citat cardinal )


13. CMCH-wxyz ( cazuistică medicală cardinală homeopatică )


14. CODX-wxyz ( codexuri însemnate, Voynich, Ráhonczy )


15. CRON-wxyz ( tipuri de cronologii )


16. DARO-A-wxyz ( cuvânt dacoromânesc începând cu "A" )


17. DIES-wxyz ( dicționar istoric și etimologic strămoșesc )


18. GLIF-wxyz ( tipuri de glife )


19. GOOM-wxyz ( Google Maps )


20. HASC-wxyz ( tipuri de glife ale civilizației Sarasvati de la Mohenjo Daro, și Harappa, mai la vale, până în fundul golfului Khambat )


21. HISI-wxyz ( istoriografii particulare )


22. HIST-wxyz ( istorii particulare )


23. IEWP-wxyz ( rădăcină proto-indoeuropeană (PIEU), iar nu pre-indoeuropeană (PREI) numerotată din Dicționarul lui Pokorny )


24. LANG-A-wxyz ( limbile indoeuropene începând cu "A" )


25. LEAC-wxyz ( remediu fitoterapeutic tradițional )


26. LOCA-wxyz ( localitate )


27. MSSE-wxyz ( manuscrise eminesciene remarcabile )


28. 2015- NEWS-wxyz ( știri din 2015 demne de notat )


29. OESC-wxyz ( tipuri de glife vechi europene după clasificarea lui Harald Haarmann )


30. PATE-wxyz ( Patericul egiptean )


31. POKO-wxyz ( Julius Pokorny )


32. PROL-wxyz ( Proloagele )


33. QUOT-wxyz ( Citate comune )


34. RCNZ-wxyz ( recenzii de carte )


35. RMDC-wxyz ( remediu cardinal )


36. SÂNT-wxyz ( sfinți )


37. SEMN-wxyz ( tipuri de semnificante, inclusiv glife, fie ele geometrice, sacre, rebusistice, fonetice sau matematice )


38. SFSC-wxyz ( Sfânta Scriptură )


39. SGAH-wxyz ( rădăcină Strong ) în ebraica biblică BHEB și aramaica biblică BARA.


40. SPEO-wxyz ( peșteri însemnate cu picturi și glife Grote Ornate )


41. VINN-wxyz ( rădăcină Vinereanu din Nostratică )


42. VINR-wxyz ( rădăcină Vinereanu din proto-Indoeuropeană PIEU)

Ichthus.png

DESPRE ANONIMITATEA ROMÂNEASCĂ

O pereche de autori, iubitori de Adevăr și de frumusețe, părinți anonimi, și în veșnicie, ai neamului nostru. Iată singura, delicata, smerita, unica autoritate românească. La ei acasă s-a născut, din veșnicie, civilizația însăși !


Autorul este de fapt mereu același, eternul, anonimul, minunatul, micul român din deal și din vale... Scriem astfel, ca să dăinuie Facerea în Grădina Maicii Domnului, în Veacul Vecilor, de-a pururea și-o zi, întocmai ca iubirea noastră, IUBI !


Iată singura, delicata, smerita, unica autoritate românească, aceea lui „a fi ceea ce suntem”. Vrem să devenim mereu doar ceea ce suntem de la început. Vrem să devenim doar întru Ființă... Carul nostru, acela tras de boi, a învins imperiile toate, vechi și noi. Ceea ce am aflat de la cei fără voința de a rămâne un nume a fost folositor oriunde vom mai fi ajuns, anume...


Autorii, cunoscătorii sau admiratorii valorilor tradiționale românești, din discernământ al smereniei, nu țin neapărat, și nici întotdeauna, să se dezvăluie sau să-și sape numele-n piatră.


Dar munca lor dăinuie altfel, în semnele de pe pristolnice, fiindcă ea curge continuu peste milenii, decurgând, și percepând direct din, participând de asemenea în veșnicie, la Viață. Dăinuim în același duh de Adevăr cu care ne-am păstrat tot noi, aceiași, cei de dinainte de a se scrie istorii, pe o Cale unică !


Dacă guvernanții ne scufundă, dacă trădătorii noștri sunt tot mai pe față, dacă dintre noi cei mai mulți devin călduți, toleranți și iubiriști în fața distrugerii noastre programate, să nu uităm un lucru : neamul nostru și țara noastră sunt un dat, o realitate suprasensibilă. Ne mai judecăm odată fiecare, dar ne judecăm și ca Neam. Să știm mereu ce facem, să ne pregătim de două ori pentru Judecată.


Ichthus.png

DESPRE AUTORITATEA ROMÂNEASCĂ

O pereche de autori, iubitori de Adevăr și de frumusețe, părinți anonimi, și în veșnicie, ai neamului nostru. Iată singura, delicata, smerita, unica autoritate românească. La ei acasă s-a născut, din veșnicie, civilizația însăși !


De-a lungul mileniilor noi românii am priceput întotdeauna că reprezentarea cea mai frumoasă a Adevărului este aceea populară.


Aceasta este anonimă, iar nu cea a unor vârfuri discontinui locale care, deși s-au crezut, și poate că au și fost un fel de genii, nu s-au recunoscut în același duh românesc de pace și în dragoste, la care nu există alternativă.


El genio es un pueblo individualisado.


QUOT : Miguel de Unamuno, Vida de don Quijote y Sancho.


Valorile trecute prin acest filtru continuu de armonie și sănătate sunt distilate timp de douăzeci, sau măcar de douăsprezece mii de ani, deci sunt durabile, continui, universale și dătătoare de viață, dar și "dătătoare de Legi și Datini". Ele sunt și Frumoasele Legi ale Firii. Fiind Firea omului, Ortodoxia este pecetea Domnului peste dăinuirea noastră.


Puteți citi tot ce e gata aici fără a sta prea mult pe Internet, într-un minut nu mai mult, dând CLIC AICI.


Încă mai puteți citi versiunea întreagă proaspăt tipărită, fără griji, fără wifi, sau chiar fără baterii, oriunde ați fi, visând cu cartea pe piept, cu creionul în mână, în livada cu flori de măr, APĂSÂND CU NĂDEJDE AICI.


Și-am încălecat pe-o șea și v-am spus povestea așa !!!... Eu v-am spus a mea poveste, da-nainte mult mai este !

Iar cartea frumos tipărită, și cu coperțile tari, cartea care să vă rămână pe raft o viață întreagă, pentru copii, ca să afle și ei cine suntem noi, românii, oriunde ar ajunge ei, și mai ales din ce neam vin, sau de ce azi li se ascunde Adevărul, în școli, în cele mai multe locuri cu false lumini colorate de pe Internet, sau la televizor, se poate încă obține APĂSÂND ÎNCĂ ODATĂ AICI  !

Ichthus.png

ABSTRACT : WHICH CIVILIZATION - WHAT, WHERE, WHEN, HOW ?

01. Everything on the World Wide Web, right now, is not wrong, but... Most of it is ! So... Let's be different ! Let's offer a Model, an Ideal Model. Enter the Old European Civilization (OECI).


O Enigmă și un Miracol Istoric : Neamul Românesc, în aceleași locuri ale etnogenezei sale, ceea ce este unic în lume


02. Why OECI ? Well, it was the first recorded Civilization to date, contemporary to, and perhaps preceding the Sarasvati Old Hindu Civilization (SOHC). Floruit (it flourished) in a time of peace, as a model of harmony and as a new beginning for Mankind. It appeared at the end of the last glaciation, when ocean lines were descended 600 feet comparing to our age, continents were larger, and some of them, like America and Asia, or Europe and Asia, on the unbroken Bosphorus, were even united by land. It began when clear molten water from Tibetan glaciers made the Thar Desert a fertile valley through a huge river, Sarasvati, now evaporated and with a sand-invaded hidden river bed, measuring sometimes as much as five miles in width, while Europe itself emerged, slowly, from a sea of ice, perhaps one mile deep.


03. This OECI is the basis of Civilization, period. Second to none, and serving as a model for the Syro-Persian Imperial Model (SPIM) in the Middle East, the Pelasgian (pre-Greek) Model (PELA) and the Old Chinese Civilization (OCCI), OECI continued with Pelasgians, who educated Early and Classical Greece. As it happens, Greeks assumed they were themselves more civilized as barbaric conquerors, descending, as they were, from Asian war chariots, and leaving everywhere an unprecedented trail of destruction, leading to mass migration of dozens of peoples. These are Europe's first Times of Troubles on record, also a period where Europeans created the Holy Land out of the ashes of the "Sons of Heth" (Hittites) there.


04. With Pelasgian Missionaries and Hurrites from Vedic Elite-ruled Mittani as educators of the Fertile Crescent (the land around the Syrian Desert), select ethnical Arameans, Proto-Ionians (AEGY Danūna, PION Danāoi, the tribe of Dan), Philistines, and all those wandering, non-ethnically defined (NETD) AKKD sag-gaz, (AEGY) "*apiru" (Hapiru, Hebrew ?) who were the external proletariat of the Akkadian Empire in Syriac land, on the marches of, and at the northern end of the Middle Egyptian Empire, begot the Holy Land. From its beginnings, the Priest King of the LORD Most High was there and Abraham, the aramean immigrant, begged in Salem for his right to live there, by paying one tenth of what he earned.


05. The Great Mycenian Migration, (GMYM) stirred up a lot of movements of peoples around the Eastern Mediteranean. Remnants of these movements of peoples ( Völkerwanderungen ) created the tribe of Dan (Danūna). These proto-ionians (PION), (Danāoi) settled in Galileea, in a region around Nazareth, which became homeland for the Galileean people, north of the Holy Land. Between these Galileans, in the House of David, at a later time, which was predicted by the prophets and directly confirmed by the Three Magi, the Son of Man, Our Lord, God, and Savior, Jesus Christ was born by The Holy Virgin Mary. By stirring up all things, human and social alike, in the Fertile Crescent, it was this Great Mycenian Migration which started an historical movement towards a new social reality and a new êthos which was meant to become "our world". GMYM also created the modern Etruscans out of Proto-Etruscan Lemnians (PELE) on the islands of Lemnos and Lesbos. GMYM finally created the settlement in Latium for the people of Rome, after a long period, of almost three generations of Mediteranean wandering. The settling down of Dardanic tribes there between Etruscans, Samnites, Oscans, Volci, Veneti, and Sabines added to, and helped in, the formation there of yet another Amphyctyony. The Italic Amphyctyony, like the amphyctyonies already famous in the Greece of the Dozen Cities, and among the "Twelve Tribes" of Palestine, was to become an Empire. So it was all about the fruits of Great Mycenian Migration that helped shape the world in which we live now, at the time of this writing (2016 AD). Another echo of such "Times of Troubles" (in the vision of Arnold Joseph Toynbee, the greatest historian in modern times) is the homeric "ēpos" of the Conquest of Troy, complete with Paris, Helen of Troy, Achilles, Agamemnon and the Trojan Horse, as we figure them now.


06. The Greeks repeated the idea that they were the creators of Civilization, and advertized it, until this mantra became Europe's favored Histoire d'Épinal, with ugly consequences in terms of right, truth and formative values. But "Democracy" itself (the real, non-Athenian, original one), the Alphabet, the GODS, The City State (CITS), the peaceful Celestial-Ordered Empire (PCOE) and even the LAWS and their ĒPOS were creations of "Black Pelasgians". Who are these "Black Pelasgians" ? They are us. We, the Vlachs, the Mavrovlachians, Morlacii, we are the autochtonous, peaceful people north and south of Danube, of Europe's original, pre-Aryan ethnicity, which is more related, genetically and culturally, to the "Harapii Negri" Tamils and the Pundjabi peoples ("Out of India Theory", OOIT), than with their savage, blue-eyed and blonde Aryan invaders. Aryans were the "Harapii Albi", those carriers of the Kurgan "culture" of destruction and death, in the bold vision of archeologist, archeo-linguist, great teacher and philosopher Marija Birutė Alseikaitė Gimbutas. Black are the Black Vlachs. Black are their waters (Cernavoda, Râul Negru) just after the Bright River of Creation, Dān Eury, Daneri - Dunărea, which is the Danube, Europe's Typical Grand River, Okēanos Potāmos. Black is their Sea, the Black Sea. Black is their Country Aithyopia. And Black is their First Founder, the Black King Negru Vodă. Black and fertile Gaia Melāina are their Vlachian, Thessalic and Attic Lands in their main Settlements - Black Athena. Black are their mysts and their inspirers - the Kabyrioi. Black is their Black Heads Heraldry. Black are the Pelasgian philosophers, the Pelasgian priests, their God - Zălmoș, and their Great Goddess - Bendis. And black are even their northern Skies - the Skies of Abaris din Miazănoapte.


07. Cunningly, both types of Harapi ("Harappans") came from the East, and there they were either matrilineal or patrilinial but all well educated by their women, mystical priestesses who adored The Great Goddess and her ten avatāra, deshavatara, in an original religion of mysteries. Such priests and priestesses were Masters of Ancestral Knowledge (MAAK) symbolized by Sacred Scarabs, and performing the most ancient religious ritual - Rebirth, in hypogees or "Mountain Caves" - (Orphic Mysteries, Zalmoxianism) - which made human societies possible. In Europe they named the Black Sea with Indo-Iranian (INIR) names (Akșana). As posessors of Transmission Agents of perpetuated Ancestral Tradition (TAAT), that unique tradition of peaceful, sapiental "Black Elites", named at various times either "the things of Abares" or the heritage of Serabas (PHRE) they gave legitimity (IO), brilliance (Dān) and succession (dynasties) to the Throne. These "hidden hermites" (the Bān Seraba or Basarabă) exist, although secretly, în The Mountains, even in our own times, and will always exist with the world, during its timespan, since it is them who make living possible, spiritually. In Athos, or in the Muntele Comorii, and in tiny well dug cells, hidden everywhere and in other Higher Places of the Natural Doxology (HPND) they are nowadays known as Orthodox "MONKs", and "NUNS", sometimes invisible, sometimes dressed in black, yet always irreplaceable. Their prayers and actions make continuation of our true own lives possible and amendable, even in our decadent societies.


08. Pyramids, Peace and Prosperity, all remnant in place, and on the premices of "Virgin Mary's Garden", are still the hallmarks of the Rise of Man in Europe, with World's largest and oldest known pyramids and a continuous culture of humanity, brotherhood, compassion, joy, no fear of death, and universal friendship. These hallmarks are literally marked with the very same primordial geometric signs - a set of less than five hundred Glyphes, the (OESC), which is the root of all syllabaries, hyeroglyphic signs and alphabets known to date, including the Harappan Script (HASC). Pelasgians left their traces everywhere, if we care to recognize Truth, looking for symbols and mysterious megalithic signs on top of all of Europe's sacred mountains, in living, engraved, (DARO) wooden "răbojuri" ("răvașe" - not "róvasiròs" of course) as well as in traditional motifs, continuously woven in carpets, by five hundred generations, in "pristolnice" (engravers of sacrificial primitium frugae - later giving Communion), in "chimire" (skin belts), "cojoace" (skin clothes), "iile" româncelor (La Blouse Roumaine), in stone, and even in lead and gold-engraved archives like (A Novel Dacian Royal Archive).


09. Pelasgians created "Greek" Mythology which is indeed a development of the original Pelasgian Myth of Creation (MPCR). One needs a disastrous lack of sense, poor imagination and no wit at all, if he believes that at least one single Greek "God" was "Greek". Indeed, which God or Goddess, or Hero, has Greek characteristics, origins, habits, wives or names ? Minoic tradition fixes destruction of the Minoan World in Crete by the time of Minos, hence the scientific name Minoan in Archeology, out of purely mythologic data. And are "Greek" proper nouns Greek ? Armin is read by the early European Greek invaders, known and perpetuated as "Hermes", but does this make him a less agricultural, ithyphallic, crivoforic "Pelasgian Emperor" ? Kron, the Pelasgian Emperor of the Golden Age, is read Chronos, and interpreted as an infanticid-prone savage who castrated his father Uran. Does this make him less than the first "inventor" of cultured land ? As migrant, barbaric pirates, inhabiting rocks and eating goats, Greeks never understood anything about agriculture, and interpreted Kron as a criminal. Iris is a Goddess of the Mountains, the only one who carries a kerykeyon, like all good sheperds. Greeks made her a Goddess of the Rainbow, so that we might forget her ascendency in Thaumas, the titan, and the original functional similarity with Hermes. Europe herself was not that Phoenician lady but in fact Pelasgian pre-Greek since "the large vision" (Eury-ope) can only be acquired in time, by long-sighted mountaineers, and certainly not by pyrates, who never ventured, even in their own land, inside their completely conquered, sterile Greek Peninsula, more than five miles away from their warships (Moses Finlay).


10. So far, the only historian who understood the bigger picture of the Pelasgian Civilization, standing for His Grand Pelasgian Idea (DGPI), and dying heroically, character assassinated as he was, in ridiculously madeup, utterly false accusations of "romantic imagination", is the great Daco-Romanian scientist Nicolae Densușianu. Arising modestly from a family of learned Greek Catholics in Transylvania, he was an outstanding intellectual and a great polymath. Honest enough to demonstrate fraud within the official history of his own Church, Nicolae Densușianu was on the black list of both Jesuits and Masons. Indeed, it was the Jesuits who forged documents in Transylvania in order to change the people's original religion. For Transylvanian orthodox priests have never made a Synode in order to "unite" with a Pope which themselves, by and large, regarded as heretic. Abhorring as they were those self-righteous deniers of the Saint Trinity, only in a bitter deal, trading their faith in exchange for recognition of their Original Autochtonous Rights of the Land (OARL), they really did sign, but only one by one, and over more than sixty years, the famously forged document of their religious "union" with Rome. Nicolae Densușianu was an honest, archive-based researcher, incredibly inspired and a true genius. Nicolae Densușianu was an erudite and a world-class, immensely subtle, profound and patient folklorist. Nicolae Densușianu was also an eminent linguist, just like his brother, and also an archeologist of Megalithic Romania (ARMR), although this research was made heroically, and all founded by himself. He did succeed, out of his genuine talent, his immense efforts and his unique vocation, but most of all, by being a true historian in the tradition of Thucydides and Abaris the Hyperborean. Nicolae Densușianu was an excellent athlete in the combat for Truth.


11. He built his lifetime archive research into an "opus magnum" - Dacia Preistorică, which was published, posthumously, and alas, incompletely, in 1913, more than a century ago. Although discredited, it didn't fail to continuously form younger generations of researchers, five so far, who read all the small print and linked all the dots in the Grand Picture, using novel data, including novel Neopontic submarine archeological (ARSN) research. Although incompletely, and indirectly, Densușianu was vindicated by all of the outstanding researchers of Old Europe today, from Guido Merlini, Marija Birutė Alseikaitė Gimbutas, and sir Colin Renfrew, to linguists such as Theo Vennemann and Harald Haarmann.


12. Such ideas as the Great Pelasgian Empire Theory (GPET) cannot emerge form zero. And neither is the garden variety of "Wikipedias" useful in inspiring them. There, in those currently ever bigger wikis, everything is broken into pieces, in the false spirit of self-fulfilling prophecy and hidden in details, in the enduring hope that the larger vision will never emerge again. But knowledge, which is cyclical in nature, cannot be destroyed. Burning the largest libraries that mankind has created, in the hope of destroying the knowledge, didn't help either. For the delicate and powerful nature of Truth is such, that it resists any attempt to proceed to His destruction. Microbes resisted for billions of years, Flowers resisted two hundred million years and dinosaurs, huge and armored, eternal as they seemed, as reptilian masters of the planet Earth, disappeared 67 million years ago. You got the picture !


13. They say that there is no such thing as a free lunch ! I think, of course, there is one ! You just have to offer it ! So, come here to enjoy Georgipedia, an inspirational, exhaustively researched and completely linked work of love, continuously growing, as an outburst of passion and peace, from the Romanian People, in the Eye of the Historical Cyclon, written down at last by the heroes of pastoral, sedentary and navigational resistance against the "Culture" of the Steppe (ACST). Our very name of Wallachians, or Vlachs, comes from Plakians. Velascans, Blackis, Plasgians, Vlasgians. Pelasgians are Vlachs, Pelasgians are all are us, Romanians, and we ourselves are nobody else but the first men and women on Earth - Pelasgians (Pausanias) !"

The Author


Another Author


Articol de NIVEL 9


Chrismon.png 0042.JPEG

Ichthus.png

CONCLUSION : WHAT IS GEORGIPEDIA ?

0030.JPEGGeorgipedia is an ethnical, subiective encyclopedia, based on respect for Truth. What Georgipedia isn't : a theory of everything or yet another, falsely diverse, relativistic, "non-point-of-view" nonsense : Even God has a point of view. Why shouldn't we ?

0022-JPEG.jpegWe are Europe's first creators of civilized cities, temples, universal language, pyramids, laws, justice, medicine, freedom, Really Free Energy for All, writing, geometry, transmission of knowledge in a way independent from a select variety of shifting and drifting languages, the plane, the rocket, the train, the automobile, the flying saucer, the cure for diabetes, and even the very pen I'm writing this with, right now. And how many more ? So, Georgipedia is written in Romanian, for all Romanians, in a spirit of tolerance, and universal access to Truth, in up to nine levels of difficulty from pre-school to post-doctoral.

0023-JPEG.jpegGeorgipedia is also a natural language, an unrestricted universal parser, in the time-proven Pelasgian manner, a model of human communication and a trendsetting new wiki. It simplifies access to everything Romanian, without destroying and even without touching the silent spirituality inherent to such things - the famous crown of light which Lucian Blaga so delicately described in his poems.

0024-JPEG.jpegIf you think that Truth does not exist, is relative or minimalist, you should probably look elsewhere.

0025-JPEG.jpegContributions are received and requested from selected authors who share the same values and publish complete, and outstanding "opus finis", well formatted to our standards and to our satisfaction. Spontaneous contributions, if in compliance with Georgipedian standards, may be accepted and are all read. Hoever, even if you contribute Articles in Georgipedia, you need at least fifty published and internally linked such ARTG in order to be allowed to advertise your own site with us, and even then, it is a paid service, even if you put such links in your own pages. You understood well, Georgipedia is not a free ad media, a Billboard magazine, a Dazibao or France-USA Contacts for that matter. If you ignore this caveat, your contribution is considered spam and once a week we recycle all such bits :-) If not anybody may write here, Georgipedia is free, but genuinely so : free of spam, free of big lies, free of little lies, free of advertisments and free of indoctrination.

0026-JPEG.jpegNot everybody can write here. Basic requirements naturally include respect for (and proficiency in) Romanian. If a month passes without a complete Georgipedian article written and published according to our standards, your account is automatically deleted.

0027-JPEG.jpegComply with rules, and you will become a Georgipedian, meaning, by and large, everything that most current Wikipedians aren't...

0028-JPEG.jpegGeorgipedia is largely known from its Romanian acronym ENIO, also a Tetragrammaton (4 letter identifier) : ENIO means, in orginal, Enciclopedia Iosefină, Enciclopedia Neamului, Istoriei și Omeniei Românești ! Enciclopedia Neamului, Istoriei și Omeniei noastre, (ENIO).

0029.JPEGTherefore, this is the only Georgipedian Article (ENIO page) and Georgipedian Article (ARTG) written in English, in respect paid to the Net's currently most circulated language.

0021-JPEG.jpeg Most categories in ENIO may look bizarre, and indeed are, but please remember that here in Georgipedia we settle for nothing less then a mirror of the skies, not a mirror of the mirrors. Is there anything more pathetic than vein relativism ? Further on, deep in here, you'll see :


Chrismon.png 0041.JPEG

OUTLINE : GEORGIPEDIA CONTENT

ENIO-TOCS, Content Lists,

ENIO-AUTH, Authors in ENIO,

ENIO-CATG, ENIO Content Categories,

ENIO-CRET, Content Creation, and Rules thereof

ENIO-COPY, All rights reserved anytime, everywhere (AAAT).

ENIO-PLUS, Content Context for ENIO Authors,

ENIO-NEWS, Georgipedian Facts and Analyses.

ENIO-FLID, All Content as FLID în ENIO,

ENIO-STAT, Content Growth în ENIO,

ENIO-STIS, Georgipedian Sources


Chrismon.png

COPYRIGHT © Georgipedia (AAAT).

TOT CE E AICI NU POATE FI COPIAT NICICUM, ȘI ESTE MEREU ÎNREGISTRAT PENTRU MOTIVE LEGALE " BY TRUSTED THIRD PARTIES " !


Toate drepturile rezervate ! (All Rights Reserved).


Copyright-ul este rezervat ! Toate drepturile acestei publicații aparțin oriunde, întotdeauna, în mod exclusiv doamnei mele iubite, Georgiana Iosefina Waniek ( născută Halacec ) și urmașilor noștri legali și desemnați INDIVIDUAL în mod specific, Andrei Waniek și Andra Waniek AAAT. (All Rights Reserved Anywhere, Anytime, and even at All Times or Instantiations of copyright infringements) !


World-Wide Registered Copyright # 00060432-1, AAAT

Vă sfătuim sincer să nu copiați de aici !

Toate drepturile rezervate ! (All Rights Reserved.) Copyright-ul este rezervat ! Toate drepturile acestei publicații aparțin oriunde, întotdeauna, în mod exclusiv doamnei Georgiana Iosefina Waniek (născută Halacec) și urmașilor noștri legali și desemnați INDIVIDUAL în mod specific, Andrei Waniek și Andra Waniek AAAT (All Rights Reserved Anywhere, Anytime, and even at All Times or Instantiations of copyright infringements) !


Cercetarea abaterilor de la legile lumii ale drepturilor de autor se face sistematic. Cercetarea aceasta se face robotic, în timp real, și se raportează automatic tuturor jurisdicțiilor competente !


Nu copiați nici măcar în modalitatea așa-zisă „bona fide” deoarece veți constata, chiar dacă nu imediat, imprescriptibilitatea, apoi costul, foarte semnificativ, al încălcării legilor universale ale dreptului de autor. Despăgubirile sunt calculate inclusiv în funcție de timpul, circulația, impactul, apoi durata utilizării neautorizate a copierilor.


If you do find copyright infringements please report here, thank you ! Întrebați pe cei mulți pățiți. Noi de fapt finanțăm proiectul Georgipediei, deocamdată, doar prin acest mijloc :-)'


COPY-NAN.jpg Ichthus.png

TIMELINE FOR GEORGIPEDIA

2018 Greater Romania : The Last One Hundred Years. Site ready for transcript of original well sedimented material;

2017 Site in operational started mode;

2016 Andrei Waniek born, March 11. Site outline finished; 25 M hits;

2015 Georgiana Waniek an orthodox now, February 15. Site planned;

2014 Married Georgiana, August 9;

2013 Site in committed mode : Miraculous Rebirth out of terminal cancer followed by liver transplant and six re-interventions ;

2012 Dan dreaming about Georgiana and Georgipedia in the Intensive Care Unit...


Chrismon.png

Ichthus.png